Cine ne face politica?

Cine face în mod real politici publice în țara aceasta care e cu un picior în Uniunea Europeană și cu unul în lumea a treia, crăcănată și călărită de pădurarii care vor un regim totalitar?! Toată puterea la ei, nimic la societate.

Societatea civilă? Infiltrată și discreditată. Tot ce a putut ea să emane în câteva decenii a fost președintele Nicușor, care acum face sluj și târâș pe coate după dictare.

Frumos îți șade, neicușorule! Nicușorul lui Schrodinger, practic: e Nicușor, dar nu mai e Nicușor…

Și în tot acest timp, societatea românească are niște probleme sistemice grave, de care nu se ocupă nimeni.

O populație care îmbătrânește, peste douăzeci de ani toată țara va fi o Dumbrava, deloc minunată. Natalitate în scădere. Familiile sunt descompuse. Tinerii pleacă la studii și nu se mai întorc niciodată. Sau pleacă la muncă și nu se mai întorc. Sau pleacă la portofele, portofele (numită de făptași tot treabă sau muncă) și nu se mai întorc.

Modelele culturale sunt cu nesemnificative excepții panaramele (de toate sexele și genurile, gen). Politici în cultură? În transporturi? În energie? Protecție socială? Solidaritate? Cuvinte bune să facă alde Grindeanu, ordonanța 13 a penalului Dragnea, gargară cu ele. Harneală de prostit auriferii-n drum.

Și în tot acest timp, legionaroidul guru pitic umblă prin târguri, prin sate, cu secta după el, debitând inepții și citate din desene animate, pe gustul maselor largi, populare, de provocați cognitiv. Eșecul școlii românești (inclusiv al școlii românești de psihiatrie) e tot aici. Fiindcă politicile publice din educație ne costă cel mai mult.

Bref, România e o țară pierdută, în care statul a fost capturat și astfel a eșuat. În care sărmanii și săracii cu duhul ajung să cerșească miracole de la un șomer cu bodyguarzi, vânzări anterioare și stagii de muncă necunoscută la Viena, iar dreptacii se închină la icoana tăietorului Bolojan, în timp ce stângiștii nu mai au nici de la cine să-și ia nădejdea. E greu.

Iar slugărnicia față de americani a atins noi cote ale penibilului. Nicușor poate câștiga Premiul Darwin pentru cea mai adâncă limbă-n dosul portocaliu dată inutil. Olimpic internațional, efectiv. 

Și tot nu e Nicușor veștea cea mai proastă. Ea rămâne Georgescu, reactivat la ordin.

Plutim într-o mare de maro, fără orizont, iar pogorâtul de pe tik tok mini tok e moțul. Țară de moftangii datori la întreținere, patrioți nevoie mare și analfabeți care vor muri fără să afle că „măta” ar trebui să aibă, totuși, cratimă.

Și cel mai „reformist” partid e USR, ceea ce pe limba lui Nicușor înseamnă QED. Ceea ce trebuia demonstrat. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE