„Lucrul pozitiv este unitatea noastră tot mai mare. Suntem puternici aici”. Viața în Kievul aflat sub bombardamente

Traducerea și adaptarea din publicația britanică The Guardian

Încercăm să trăim la Kiev cât de normal putem în aceste circumstanțe. Știm cât de aproape suntem de linia dintre viață și moarte. Când sunt atâtea victime în jurul nostru, singurul nostru instinct este să supraviețuim.

Mă plimb în fiecare zi prin minunatul meu oraș Kiev și pozez unele dintre cele mai frumoase locuri. Locuiesc în centrul orașului. Multe lucruri de aici au rămas normale. Au fost niște bombardamente, dar până acum suntem bine. Încă putem cumpăra produsele esențiale – carne, pâine și lapte – iar rețeaua telefonică de aici a funcționat perfect.

Un lucru schimbat aici este faptul că oamenii din oraș au devenit mai drăguți de când a început războiul. În magazine, oamenii sunt atât de politicoși unii cu alții. Eram la coada la farmacie și un om avea nevoie de insulină. Toată lumea l-a lăsat să treacă în față. Dacă cineva cară sticle de apă, o să-ți spună de unde a reușit să le cumpere.

Într-un fel, pandemia de COVID ne-a pregătit pentru război. Lucrez la universitatea de aici. Sunt lector universitar. Predam în mare parte studenților online. Acum că războiul a început, tot online lucrez.

Nu am pregătire militară, dar nu vreau să-mi părăsesc orașul. După 30 de ani de independență, nu vreau să ne pierdem democrația din cauza agresiunii ruse.

Părinții și bunicii mei au criticat guvernul în perioada sovietică. Eram copil atunci și îmi amintesc de acea perioadă. Mergeam la un magazin universal care avea doar două lucruri în el: o pereche foarte simplă de pantofi și pături. Singura noastră fereastră prin cortina de fier erau două publicații în limba engleză – Moscow News și Morning Star, care puteau fi găsite doar la anumite chioșcuri. Pot rezuma într-un cuvânt sentimentele mele când Uniunea Sovietică s-a destrămat: „euforie”.

Nu vrem să revenim la acea perioadă, așa că luptăm cu agresiunea rusă. Nu sunt mulți oameni pe stradă, dar un fel de normalitate a revenit. Totul în oraș este încă viu și înfloritor. Deși multe femei cu copii mici au plecat, genul populației orașului este încă echilibrat.

Când a început războiul, toată lumea din Kiev era șocată, paralizată. Dar ne-am adaptat. Partea cea mai rea este că mi-e frică pentru siguranța părinților mei. Tatăl meu are 84 de ani și complet orb, iar mama mea are 81 de ani.

Sunt blocați alături de pisica lor Monkey în apartamentul lor din orașul Sumi, unde au lovit multe bombardamente. Este prea periculos pentru mine să merg la ei și imposibil pentru ei să plece. Ei aud multe explozii, dar până acum n-au pățit nimic.

Nu am văzut niciodată gara noastră atât de aglomerată de oameni plecând spre Liov și alte părți din vestul Ucrainei. Mulți refuză însă să părăsească Kievul. Suntem hotărâți să rămânem. Știm că rușii ne înconjoară, iar în oraș există tensiunea că se va întâmpla ceva în următoarele zile.

Putin vrea să ne ducă înapoi în secolul trecut. Trebuie să ne întoarcem în secolul 21.

Am mulți prieteni în străinătate și toți au transmis că sunt alături de noi. Lucrul pozitiv care a rezultat din război este unitatea noastră tot mai mare. Suntem puternici aici, la Kiev. Cei de afară nu pot vedea toată hotărârea și determinarea ucrainenilor.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE