Lupta fiului unui român condamnat de comuniști pentru activitate legionară. A demonstrat că, în realitate, tatăl său a fost deținut politic
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nicolae Anculia, un bărbat de 77 de ani din comuna cărășeană Teregova, acolo unde s-a concentrat, în anii ’50, cea mai puternică rezistență anticomunistă din Banat, a obținut o sentință definitivă, care stabilește că tatăl său, condamnat pentru legături cu legionarii, a fost, de fapt, persecutat politic.
Cuprins:
Cererea, depusă în baza Decretului 118
Decretul 118/1990, care a suferit de-a lungul timpului mai multe modificări, le dă dreptul urmașilor celor care au fost persecutați în timpul regimului comunist din motive politice să primească o indemnizație lunară de 700 de lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat.
O astfel de cerere a fost depusă și de Nicolae Anculia, din Teregova, localitate renumită pentru grupurile de partizani care s-au opus instaurării comunismului în România. Bărbatul a cerut să îi fie acordată indemnizația pentru că tatăl său a fost persecutat politic în perioada 1949-1953.
Arestat pentru activitate subversivă teroristă
Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) Caraș-Severin a respins cererea lui Anculia, arătând că Decretul 118 „nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă și/sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, precum și copiilor acestora”.
AJPIS și-a justificat decizia prin faptul că, potrivit documentelor de arhivă, tatăl lui Nicolae Anculia a fost arestat la data de 9.02.1949 pentru activitate subversivă teroristă, iar în 23 ianuarie 1950 a fost condamnat la un an de închisoare şi un an interdicţie pentru uneltire contra ordinii sociale (activitate legionară). În 9 februarie 1950, Anculia senior a fost pus în libertate, iar o lună mai târziu a fost din nou arestat pentru activitate legionară, fiind eliberat trei ani mai târziu, la data de 25.04.1953, fără a fi însă judecat sau condamnat.
O instituție comunistă politizată a coordonat ancheta
În urma respingerii cererii de acordare a indemnizației cuvenite foștilor deținuți politic, Nicolae Anculia a deschis proces, care s-a judecat la Tribunalul Caraș-Severin.
În instanță, bărbatul din Teregova a arătat că „nu s-a dovedit că în perioada de după 6 martie 1945 până la arestarea sa (n.r. - tatăl) ar fi desfăşurat o activitate legionară”.
Nicolae Anculia a arătat în proces că tatăl său a fost condamnat de Tribunalul Militar Timişoara la un an de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale și „chiar şi instanţa comunistă a dovedit că tatăl său s-a opus regimului comunist şi l-a condamnat la închisoare”.
Anculia a mai arătat că arestarea din perioada 1950-1953, pentru activitate legionară, „a fost făcută de o instituţie politizată, respectiv MAI, dar nu a fost şi dovedită într-o instanţă juridică”.
Bărbatul din Teregova a subliniat că „nu este dovedit că tatăl său a desfăşurat o activitate legionară şi nu a fost nici condamnat de instanţa de judecată pentru această presupusă faptă, dar arestat a fost”.
Nicolae Anculia a mai menționat că tatăl său a ţinut legătura cu mai multe persoane implicate în rezistenţa anticomunistă de la Teregova şi nu a acceptat regimul comunist, dar „nu a desfăşurat activităţi contra umanităţii, nu a avut activitate antisemită şi nu a fost implicat nici în răzbunări de natură politică”.
Verdictul judecătorului: Anculia senior nu a fost legionar
Tribunalul Caraș-Severin a admis cererea lui Nicolae Anculia, arătând că pentru a fi considerat legionar, bărbatul ar fi trebuit să facă parte, în perioada 1927-1941, din «Legiunea Arhanghelului Mihail», «Garda de Fier» sau «Partidul Totul pentru Țară». „Împrejurarea că, ulterior condamnării tatălui reclamantului pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii socialiste şi eliberării, acesta a fost arestat după o lună, la data de 2.03.1950, fiind încadrat într-o colonie de muncă pentru o perioadă de 12 luni pentru activitate legionară, nu dovedeşte, dincolo de orice dubiu, că tatăl reclamantului ar fi desfăşurat o asemenea activitate (…).
Este de notorietate că regimul sovieto-comunist, ce a înfiinţat prin Decretul nr. 221/1948 Direcţia Generală a Securităţii Poporului, care avea ca îndatorire, conform art. II, apărarea cuceririlor democratice şi asigurarea securităţii RPR contra uneltirii duşmanilor din interior şi exterior, s-a folosit, pentru a-şi justifica crimele comise împotriva rezistenței anticomuniste, de presupusa apartenență la mișcarea legionară”, arată Tribunalul Caraș-Severin.
Judecătorul a mai arătat că, „în lipsa unei dovezi concrete din care să rezulte că tatăl reclamantului ar fi făcut parte din mişcarea legionară, instanţa constată că decizia (n.r. - cea dispusă de AJPIS Caraș-Severin) a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor mai sus-enunţate”.
Sentința Tribunalului Caraș-Severin, care îi dă dreptul lui Nicolae Anculia să primească o indemnizație lunară de câte 700 de lei pentru fiecare an petrecut de tatăl său în închisorile comuniste, a rămas definitivă.
„Când s-au întâmplat lucrurile alea, eu aveam 2-3 ani”
Contactat de Libertatea, Nicolae Anculia a declarat că s-a reprezentat singur în litigiul cu AJPIS, deschizând proces fără ajutorul vreunui avocat.
„Când s-au întâmplat treburile alea, eu aveam 2-3 ani. Tatăl meu a fost, vorbesc din spusele lui, arestat în 1949 și s-a liberat în 1953. La arestare a avut o sentință de condamnare de un an și o lună, ceva în genul ăsta. După ce s-a liberat, a fost ridicat de acasă fără niciun mandat, doar din cauza Securității. Ce vă spun e din spusele lui. Atunci a fost dus la canal și a stat vreo trei ani. Când a venit el acasă, aveam 5 ani”, a declarat Nicolae Anculia.
Bărbatul din Teregova declară că, din cauza faptului că tatăl său se afla în vizorul Securității, a avut de suferit la școală. „După ce am terminat șapte clase aici la Teregova, m-am adus la o școală profesională la Timișoara. Am vrut să fac liceul la seral și, din cauza faptului că tatăl meu a fost deținut politic, n-am primit recomandare de la uzină”, a mai declarat Anculia.
Urmașul fostului deținut politic mai povestește că, după eliberarea din 1953, Anculia senior nu a mai avut nimic de-a face cu Securitatea. „Nu a avut nicio treabă, nici el cu ei, nici ei cu el”, a mai declarat Nicolae Anculia, pentru Libertatea.
Explicația șefilor AJPIS
Șefa Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Caraș-Severin, Elena Solomonesc, a declarat pentru Libertatea că funcționarii chemați să aprobe cererile de indemnizații pentru urmașii foștilor deținuți politic solicită documente de arhivă, iar dacă acestea arată o activitate legionară, solicitarea este respinsă.
„Noi așa aplicăm litera legii. Noi nu suntem nici istorici, nici cercetători. Instanțele de judecată pot corabora mult mai multe informații. După cum știți, istoria poporului român nu e foarte clară nici în ziua de azi și cred că nici a unui stat, până la urmă. Ce s-a întâmplat, când s-a întâmplat. Dar dacă decretul-lege spune că nu vor beneficia cei care au desfășurat activitate legionară, și respectiva persoană e condamnată pentru activități legionare, pe o sentință definitivă, care nu a fost niciodată revizuită…”, a declarat șefa AJPIS Caraș-Severin.
Elena Solomonesc a mai explicat că, deși aplică legea în litera ei, funcționarii din comisia care analizează cererile făcute în baza Decretului 118 țin cont de detaliile sentințelor de condamnare pentru activitate legionară.
„Au fost situații când s-au luat la ceartă în birt, de exemplu, și unul care a făcut parte dintr-un cuib legionar sau partizan, că doar ei știu care a fost adevărul la acele vremuri, l-a omorât pe altul. Asta nu o mai poți judeca la fel ca în cazul acelei femei, că au fost și femei care s-au dus și le-au dus soților în munți o bucată de brânză și una de pâine”, a mai explicat Solomonesc pentru Libertatea.
Potrivit șefei AJPIS Caraș-Severin, o indemnizație pentru urmașul unui deținut care a fost deportat 5 ani ajunge la 3.500 de lei, dar sunt și cazuri în care indemnizația ajunge la 8.000 de lei lunar. În astfel de cazuri, persoana pentru care se acordă drepturile a fost persecutată de comuniști mai mulți ani.
Ttyy 17.02.2025, 17:59
Foarte buna legea.. si urmasii comunistilor sa plateasca 700 lei lunar, iar comunistii 7000 de lei.