„M-au lovit la coaste, la ficat”. Unu din șapte deținuți români acuză că a fost agresat în secția de poliție, înainte sau în timpul audierilor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Peste jumătate din deținuți spun și că nu au fost informați că au dreptul să nu dea nicio declarație în timpul audierii. Cifrele vin din primul studiu din România privind respectarea drepturilor procedurale ale deținuților.
Cuprins:
- Forța excesivă, o practică des întâlnită
- „O să-mi rupă fiecare os în parte”
- Violența fizică mai prezentă în cazurile persoanelor de etnie romă
- Deținuții se tem să denunțe comportamentul abuziv al polițiștilor
- Avocatul mi-a zis doar: „Recunoaște”
- Cât de informați sunt deținuții cu privire la drepturile lor
- Asistența medicală
- Despre studiu
Studiul a fost realizat de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki (APADOR-CH) pentru a afla percepția deținuților asupra modului prin care au trecut în procesul penal. Studiul a inclus 1.000 de oameni din 28 de penitenciare din toată țara.
Cercetarea a relevat probleme mari privind respectarea drepturilor deținuților:
- 15% dintre intervievați au spus că au fost agresați în secția de poliție, înainte sau în timpul audierilor;
- 14% susțin că nu au beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat la sediul poliției, deși acest lucru este obligatoriu, conform legii;
- 57% dintre cei care au avut avocat susțin că apărarea de care au beneficiat a fost una formală;
- 56% spun că nu au fost informați că au dreptul să nu dea nicio declarație în timpul audierii.
Forța excesivă, o practică des întâlnită
Potrivit cercetării, folosirea excesivă a forței de către polițiștii români rămâne o practică des întâlnită.
18% dintre cei intervievați afirmă că poliția a folosit o forță excesivă în timpul reținerii, iar 15% susțin că au fost agresați fizic în secțiile de poliție, fie înaintea, fie în timpul audierii în vederea reținerii.
„M-au lovit la coaste, la ficat. Nu am depus plângere, dar i-am arătat doctorului (de la arest – n.n) și doctorul a zis că m-am lovit când am căzut beat. M-au bătut și în casa victimei, când m-au prins, și pe drum spre secție”, a povestit un deținut.
„O să-mi rupă fiecare os în parte”
„Cifrele sunt neașteptat de ridicate, având în vedere interdicția absolută a relelor tratamente prevăzută de CEDO și jurisprudența Curții Europene. Dacă ne raportăm la 0%, cât ar trebui să reprezinte procentul celor care au fost bătuți de poliție, putem concluziona că agresivitatea fizică, verbală și psihică reprezintă în continuare un instrument important pentru obținerea declarațiilor în cadrul audierilor în secțiile de poliție din țară”, arată un comunicat de presă al APADOR-CH.
„M-au amenințat că, dacă nu spun adevărul, o să mi se rupă fiecare os în parte, o să-mi sfărâme capul”, povestește un deținut citat în raportul care prezintă studiul.
Deși foarte rare, au existat și cazuri în care deținuții au spus că agresiunile s-au produs în prezența procurorului sau chiar de către acesta: „M-au dus la secția centrală din S., m-au băgat într-o cameră, au stins lumina și m-au bătut. Procurorul m-a bătut. L-a deranjat că a venit la 10 noaptea ca să mă ancheteze pe mine”.
Violența fizică mai prezentă în cazurile persoanelor de etnie romă
Atât violența fizică, precum și agresivitatea verbală sunt mai frecvent întâlnite împotriva persoanelor de etnie romă.
<strong>27% dintre deținuții romi spun că poliția a folosit în cazul lor o forță excesivă, iar 12% afirmă că polițiștii au fost agresivi verbal.</strong>
„A venit o doamnă care m-a înjurat că sunt țigan, de toate alea, de familie - că voi țiganii credeți că lumea e a voastră”, declară unul dintre deținuții intervievați.
Deținuții se tem să denunțe comportamentul abuziv al polițiștilor
Numai 13% dintre cei care spun că împotriva lor a fost folosită o forță excesivă în secția de poliție au depus o plângere.
Printre motivele invocate au apărut des următoarele răspunsuri: „mi-a fost frică să nu-mi dăuneze la proces”, „nu m-ar fi crezut nimeni, căci eu sunt infractor”, „nu știam că se poate, nu mi-a spus nimeni”, „am fost descurajat de avocat și/(sau de colegii de celulă)”.
Eu fiind infractor, cum să-i fac plângere prim procurorului, unde ajungeam?Declarație deținut:
Numărul persoanelor care reclamă abuzurile suferite sau încălcarea drepturilor lor pe parcursul procedurii penale este redus. Acest lucru poate fi explicat în principal prin prisma fricii că acest demers ar putea avea impact negativ asupra rezultatului procesului, a neîncrederii că sistemul de justiție va lua în serios plângerile lor și a lipsei unei apărări eficiente, arată concluziile raportului APADOR-CH.
Avocatul mi-a zis doar: „Recunoaște”
Chiar dacă asistența juridică e obligatorie în momentul audierii în vederea reținerii, 14% dintre respondenți susțin că nu au beneficiat deloc de asistență juridică din partea unui avocat la sediul poliției. O parte din ei spun că au beneficiat de un avocat ulterior, când au ajuns la parchet, în timp ce alții afirmă că au avut avocat numai în instanță.
46% dintre respondenți afirmă că nu au putut discuta deloc cu avocatul înainte de audierea în vederea reținerii. Aproape jumătate (48%) dintre persoanele intervievate au avut doar un avocat din oficiu pe durata urmăririi penale.
Iar 57% dintre deținuți susțin că apărarea de care au beneficiat a fost de multe ori formală. În multe cazuri, avocații au ajuns în secțiile de poliție abia la finalul audierilor și doar au semnat declarația dată de suspect/inculpat.
Avocatul mi-a zis doar recunoaște. Avocații din oficiu au un text standard, nu m-au ajutat cu nimic.Declarație deținut:
Gradul de nemulțumire față de calitatea apărării din oficiu este ridicat, existând o percepție larg răspândită în rândul persoanelor condamnate că avocații din oficiu nu au reprezentat o garanție pentru respectarea drepturilor lor pe parcursul procesului penal, ci mai degrabă au apărat interesele statului.
„Am semnat ce au scris ei la calculator și gata. Am semnat fără să o citim, că am mers pe încredere, că e organ al legii, dar nici ei nu m-au lăsat s-o citesc. După aceea am avut surprize în declarația aia scria altceva decât a fost în realitate, și pe declarația aia m-au condamnat”, povestește unul din deținuții intervievați.
Cât de informați sunt deținuții cu privire la drepturile lor
Atunci când au fost reținuți, doar 7 din 10 deținuți afirmă că au fost informați cu privire la infracțiunea în legătură cu care au fost reținuți, în vreme ce peste o treime din deținuți nu au fost informați cu privire la dreptul la asistență juridică grauită sau dreptul de a contacta un avocat ales.
Numai 19% spun că le-a fost menționat dreptul de acces la dosarul cauzei.
Gradul de informare cu privire la drepturile persoanelor reținute este mai redus în rândul persoanelor de etnie romă decât în rândul persoanelor de etnie română.
Asistența medicală
Potrivit legii, în termen de 72 de ore de la intrarea în centrul de arest preventiv, cei reținuți ar trebui să fie examinați de un medic. Aproape o cincime din deținuți spun că acest lucru nu s-a întâmplat.
„Mi-au pus cătușe de mâini și de picioare și m-au bătut cât au vrut – ca să dau în gât și pe ceilalți care au fost în faptă cu mine și să recunosc ce vor ei. La arest nu au vrut să mă primească pentru că eram bătut foarte rău, m-au adus înapoi la secția la care m-au bătut și m-au ținut până a doua zi, când m-au prezentat la parchet. După ce m-au dus a doua oară la arest, am rugat-o eu pe doamna doctor să mă primească, ca să mă liniștesc”, declară un alt deținut.
Despre studiu
95% dintre deținuții intervievați au fost bărbați și 69% dintre respondenți au avut vârste cuprinse între 19 și 40 de ani. Din totalul celor implicați în proiect, 69% au fost etnici români, 21% etnici romi și 9% au aparținut altor etnii.
Cercetarea este prima de la nivel național în care deținuți din toată țara au fost chestionați despre modul în care au perceput trecerea prin procesul penal, de la reținere/arestare preventivă până la condamnare și încarcerare. „Interviurile au avut loc în condiții de confidențialitate, iar deținuții nu au avut motive să creadă că răspunsurile sincere le-ar fi adus vreun prejudiciu ulterior în detenție”, arată raportul prin care este prezentat studiul.
Studiul a fost realizat în 2021-2022, în cadrul proiectului Equalitydata, finanțat de UE, și s-a derulat în patru țări europene.
