Societatea e divizată, o parte cerând, iar alta, mai cu seamă din zona privată, aceea care duce greul Bugetului, îndemnând la temperanţă. Conjunctura economică mondială vine şi ea ca un periculos virus în plus, gata să potenţeze o boală banală. Este evident – ultima săptămână a dovedit că se consumă între actorii guvernamentali, politici şi sindicali un dialog al surzilor – că nu e posibilă soluţionarea peste noapte a crizei. Nu e valabilă nici o rezolvare în forţă, cum ar fi anularea brutală a unor măsuri deja luate.
Criza trebuie stinsă cu calm, prin tratative pornind de la expunerea clară a realităţilor economice şi financiare ale ţării. Ceea ce nu e fezabil în plină campanie electorală. Se cam vântură ideea amânării alegerilor. Nimic mai greşit, n-ar face decât să menţină tensiunea. Soluţia ar fi un moratoriu acceptat, sub patronajul şefului statului, de forţele politice şi sociale, până după alegerile de la 30 noiembrie, când un guvern stabil, cu susţinere parlamentară reală, ar putea relua eficace şi responsabil chestiunea. Există înţelepciunea necesară pentru o astfel de abordare logică?
P.S. În sfârşit, Cristian Adomniţei, specialistul în repararea cantoanelor, a fost zburat de la Educaţie. Nici o pagubă. Păguboasă a fost, cum am şi subliniat la vremea respectivă, însăşi numirea lui.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro