„Nu-mi permit să salvez ambii copii”: o mamă s-a trezit în fața unei alegeri imposibile, din cauza războiului din Sudan

Situația copiilor din spital

Sudanul se confruntă cu o criză umanitară gravă, în urma războiului civil care a izbucnit în aprilie 2023. Conform ONU, trei milioane de copii sub 5 ani suferă de malnutriție acută. Spitalele rămase sunt suprasolicitate, iar familiile nu-și pot permite tratamentele necesare

În spitalul Bashaer din Khartoum, unul dintre puținele încă funcționale, secția de malnutriție este plină de copii grav bolnavi. Mamele stau neajutorate lângă paturile lor.

Touma, o mamă de 25 de ani, își ține în brațe fiica de 3 ani, Masajed, grav malnutrită. „Aș vrea să plângă”, spune ea. „N-a mai plâns de zile întregi”.

Familia lui Touma a fost forțată să fugă din cauza luptelor. „RSF (Forțele de Suport Rapid) ne-a luat tot ce aveam – banii și animalele – direct din mâini”, povestește ea. „Am scăpat doar cu viețile noastre”.

Fără resurse, copiii au început să sufere. Touma își amintește cu tristețe de viața de dinainte: „În trecut, casa noastră era plină de bunătăți. Aveam animale, lapte și curmale. Dar acum nu mai avem nimic”.

Spitalul oferă îngrijire de bază gratuită, dar medicamentele trebuie plătite de familii. Masajed are o soră geamănă, Manahil, dar părinții au putut cumpăra antibiotice doar pentru una dintre ele.

Touma a fost nevoită să aleagă: „Aș vrea să se poată recupera amândouă și să crească. Vreau doar ca amândouă să se facă bine”, spune ea cu vocea tremurândă.

Ratele de supraviețuire sunt foarte scăzute. Medicii spun că niciunul dintre copiii din secție nu va supraviețui.

Impactul războiului asupra copiilor

În Khartoumul, viețile copiilor au fost dramatic afectate de conflict. Orașul, cândva un centru cultural și comercial, s-a transformat într-un câmp de luptă.

Zaher, un băiat de 12 ani, se deplasează acum în scaun cu rotile prin ruine. El cântă încet: „Vin acasă. Nu-mi mai văd casa. Unde e casa mea?”.

Mama lui, Habibah, povestește cum era viața sub controlul RSF: „Situația era foarte dificilă. Nu puteam aprinde luminile noaptea – era ca și cum am fi fost hoți”.

Într-o dimineață, o dronă i-a lovit pe Zaher și mama sa în timp ce vindeau linte pe stradă. Picioarele băiatului au fost grav rănite și au trebuit amputate.

„M-am rugat încontinuu: Te rog, Doamne, ia-mi viața în loc de picioarele lui”, își amintește Habibah plângând.

Zaher are un singur vis: „Mi-aș dori să am proteze la picioare ca să pot juca fotbal cu prietenii mei, așa cum făceam înainte”.

Copilării furate

Copiii din Khartoum au fost privați nu doar de copilărie, ci și de locuri sigure unde să se joace. Școlile și locurile de joacă sunt acum distruse.

Ahmed, 16 ani, lucrează într-un parc de distracții distrus, curățând molozul. El câștigă 50 de dolari pentru 30 de zile de muncă, bani cu care își întreține familia.

„Am găsit rămășițele a 15 cadavre până acum», spune Ahmed. „E înfricoșător. Mă face să tremur”.

Educația, o raritate

Milioane de copii nu mai merg la școală. Zaher este unul dintre puținii norocoși care învață într-o clasă improvizată.

Profesoara Amal predă de 45 de ani și spune că nu a mai văzut copii atât de traumatizați: „Au fost foarte afectați de război. Sănătatea lor mintală, vocabularul lor. Vorbesc limba milițiilor”.

Lipsa hranei este o altă problemă majoră. „Unii elevi vin din case fără pâine, fără făină, fără lapte, fără ulei, absolut nimic”, adaugă profesoara.

Speranță în mijlocul disperării

În ciuda greutăților, copiii din Sudan se agață de momente de bucurie. Zaher joacă fotbal în genunchi, pe un teren distrus, susținut de prietenii săi.

„Lucrul meu preferat este fotbalul”, spune el zâmbind. Echipa sa preferată este Real Madrid, iar jucătorul favorit, Vinícius.

Deși dureros și riscant, fotbalul îi oferă lui Zaher o evadare din realitate. El visează însă la picioare protetice: „Aș vrea să mă vindece, ca să pot merge acasă pe jos și la școală”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE