Cum orice crestere semnificativa de preturi atrage nenumarate injuraturi la adresa guvernantilor, premierul Nastase si ministrii sai s-au gandit ca e cazul sa combata aceasta situatie cu o gargara populista, intinsa pe vreo suta de pagini, numita „Program social”. Trecand peste cresterea de 30.000 de lei a alocatiei unui copil sau cea de o suta de mii a pensiei, o problema care va isca nenumarate dezbateri va fi cea a evacuarii rau-platnicilor. Guvernul a decretat ca acest lucru sa nu se mai intample. Fara indoiala ca exista nenumarate cazuri cu adevarat sociale, cum ar fi cele ale pensionarilor carora nu le ajung nici banii de medicamente, fiind pusi intr-o situatie fara iesire atunci cand trebuie sa plateasca intretinerea.
Pe de alta parte sunt insa foarte multi cei care au datorii imense dar din apartamentele lor rasuna de dimineata si pana noaptea tarziu ultimele hituri ale lui Vali Vijelie sau Copilul Minune. Dar oare acesti melomani ar trebui bagati in aceeasi galeata cu cei care dupa ce au muncit o viata ajung sa–si dramuiasca si banii pentru paine?
Sigur ca din punct de vedere electoral cei care prefera spritul si taria in loc sa-si plateasca intretinerea nu sunt de neglijat. Dar vecinii lor, care muncesc si sunt corecti dar sufera din cauza datoriilor altora, ce invataminte vor trage din „Programul social”? Practic ei au acum, prin grija guvernamentala, mai putine drepturi decat cei care nu sunt interesati sa achite ceea ce consuma. Generozitatea social-democrata in asemenea cazuri nu face decat sa sporeasca si mai mult mocirla cu iz de manele in care se afunda Romania.