Recomandările unui medic pediatru pentru părinți: cum să faceți diferența între o răceală și COVID-19 la copii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Deși copiii nu fac forme grave ale bolii, unele studiile mai aprofundate au arătat că pot fi la fel de contagioși ca adulții și în rare cazuri pot avea simptome la fel de puternice. Pediatrul Evelina Moraru, șef de secție la Spitalul pentru Copii Sfânta Maria din Iași, a explicat pentru Libertatea de ce e important ca micuții să fie protejați de boală și cum pot părinții să intervină pentru a-și da seama dacă e vorba de o viroză sau de COVID-19.
Cuprins:
Medicul Evelina Moraru a vorbit și despre cum medicii sunt obligați să învețe din mers, în contextul pandemic, care sunt cele mai frecvente simptome pe care le-a întâlnit la copiii cu COVID-19, dar și cum pot părinții să-i protejeze pe aceștia de infecția cu noul coronavirus.
“Fiecare părinte și membru al societății trebuie să se gândească să protejăm copiii”
- Este o discuție la nivel global despre cât de contagioși sunt copiii, dacă ținem sau nu școlile deschise. Care este opinia dumneavoastră?
Evelina Moraru: Au fost foarte multe opinii, pentru că în infecția asta învățăm din mers. Suntem ca într-o alergare de cursă lungă în care nu avem timp să ne concentrăm pe forța noastră, trebuie să ne uităm în jur, să învățăm repede, să ne autoeducăm.
Au fost materiale care au spus că un copil, mai ales cel de vârstă mică, este puțin contagios. S-a spus că sub 2 ani riscul este mic. După aceea au mai apărut dovezi care au arătat că copilul este la fel de contagios ca adultul, în formă simptomatică și asimptomatică. Și cu asimptomaticii s-a spus la început că sunt un mare risc, apoi au venit speranțe din unele studii care spuneau că sunt un risc mai mic. De fapt, acum ideea demonstrată și confirmată este că riscul de infecție de la asimptomatici este mare. Evident, lipsesc în cazul lor acele relații directe, tuse, strănut, cântat, strigat, care măresc fenomenul de aerosolizare - așa se cheamă - și care este purtător de fragmente virale sau virusuri.
Eu nu pot să fac abstracție de rolul meu de medic. Dacă judecăm social, spunem că trebuie să mergem la școală, că familiile nu au unde să-și lase copiii. Dar ca medic pediatru aș spune că riscul pentru orice copil, chiar pentru o formă care nu este foarte gravă, nu este de dorit.
Cred că fiecare părinte și membru al societății trebuie să se gândească să protejăm copiii. Și în felul ăsta protejăm și adulții, și mai ales adulții vulnerabili, cei mai în vârstă și cu boli cronice.
<strong>Și copiii au boli cronice și probleme de sănătate, din păcate. Sunt copii care au deficite imune, transplant de organe, boli autoimune, toate astea sunt situații care i-au făcut pe unii experți să facă niște ghiduri.</strong>
- Până acum, se întâmpla ca atunci când un copil făcea febră și avea secreții nazale, părintele tot îl trimitea la școală. Cum îi sfătuiți să reacționeze în aceste noi condiții?
- Recomandarea este pentru oricine face infecție respiratorie să se autoizoleze, până când evoluția bolii sau o testare poate să confirme dacă este SARS-CoV-2 sau nu. Sfatul este ca atunci când survine o infecție respiratorie, să nu se meargă în colectivitate.
Dacă în gripă, de pildă, pacientul este molipsitor, contagios, cu 24-48 de ore înainte de declanșarea simptomelor tipice, în SARS-CoV-2 contagiozitatea e mai mare cu câteva zile bune înainte. Chiar poate rămâne puțin simptomatic, după aceea, și este contagios fără să știe.
<strong>Recomandarea este să nu se meargă nicăieri. Recomandarea este ca atunci când se adresează unui cabinet medical să o facă telefonic. Pentru a se alege soluția cea mai bună și pentru a minimiza riscul de contagiozitate.</strong>
Diferențe între gripă și COVID-19
- Cu siguranță, în această perioadă, multe persoane au dilema dacă s-au îmbolnăvit de COVID sau o răceală. Cum facem diferența?
- Anul acesta, existând infecția cu virusul Sars-CoV-2, care are un potențial pandemic fără precedent, recomandarea este ca în momentul în care există niște simptome respiratorii, atunci prima suspiciune trebuie să fie asta.
Și sunt câteva elemente de reper pentru a încerca să eliminăm din discuție această supoziție foarte plauzibilă.
- În primul rând, ne uităm dacă este un element epidemiologic în familie sau în colectivitate.
Apoi există o serie de simptome care, deși sunt comune unor infecții respiratorii, au anumite particularități pentru infecția cu SARS-CoV-2. Chiar dacă copilul are forme în general puțin simptomatice, într-un procent ridicat din cazuri, simptomele comune de infecții respiratorii, adică febra, secrețiile nazale, tusea, au anumite caracteristici.
- La SARS-CoV-2, febra este înaltă, de obicei, depășește 38,5-39 de grade, este recidivantă, revine după administrarea antitermicului.
- Este însoțită de puternice dureri musculare, dureri oculare și o stare de astenie, de oboseală, o oboseală care este discordantă cu intensitatea simptomelor.
- Tusea este seacă, secrețiile nazale nu sunt abundente, poate fi o rinoree (curgeri masive din nas), dar în general - cum au descris toți pacienții și se descrie și în literatură - există o uscăciune a mucoaselor însoțită de o durere, o iritare permanentă.
-Ați întâlnit și simptome specifice copilului?
<strong>Sunt comune durerile abdominale și tulburările de tranzit intenstinal, diaree, tendință la constipații și vărsături. Această asociere pare chiar oarecum o particularitate a infecției cu SARS-CoV-2 la copil.</strong>
Și în formele severe se discută deja despre două lucruri foarte importante. Există o pneumonie ca din senin și care asociată infecției SARS-CoV-2 are o evoluție deosebită la copil și apoi sindromul de inflamație multisistemică. Acest sindrom cu insuficiență multiorganică are caracteristici care țin de perturbări vasculare la foarte multe niveluri, de la cel cardiac, cerebral la abdominal, pulmonar. Și el se asociază cu două lucruri de reper: cu o suferință cardiacă foarte mare și cu insuficiență cardiacă, respiratorie și cu dureri abdominale.
“Totul se schimbă din mers și e dificil”
- Cum a fost perioada asta pentru dumneavoastră, de vreme ce, după cum spuneați, a trebuit să învățați din mers?
- În primul rând, s-au schimbat circuitele în spital și în policlinicile private unde merg. Există o schimbare totală a atitudinii. Medicul, prin forța lucrurilor, este empatic, pentru că trăind în preajma omului se creează acel flux magnetic dintre suferința umană și dorința ta de a face bine. Noi, pediatrii, am fost educați să fim foarte legați de familie, de pacienți. Relația cu pacientul era și una de natură fizică.
Am trăit situația în care am fost contact direct COVID cu un pacient cu ciroză, l-am examinat. Eram echipată corespunzător, dar am simțit nevoia să-l mângâi, să-l liniștesc. Am aflat după două zile că era COVID pozitiv. Noroc că n-am pățit nimic. Dar totul se schimbă din mers și e dificil. Acum vine un singur aparținător, se încearcă o distanțare, s-a încercat chiar telemedicina. Este o provocare în orice act medical al nostru.
“Bucură-te! Bucură-te că e negativ”
- Ce trebuie să facă părinții dacă un copil are o viroză obișnuită?
- Primul gând, al nostru și al oricui, este de a suspecta că are infecție cu SARS. Apoi este important să nu impacientezi familia, să îi convingi că totuși ar trebui eliminată această supoziție. Te bucuri enorm când vine și îți spune: “Am testul negativ” și în același timp îți reproșează: “M-ați pus să plătesc și asta”.
În spital se face gratuit, dar dacă mergi la privat, trebuie plătit. Și atunci în tine se trezește dorința de a-i spune: “Bucură-te! Bucură-te că e negativ”.
