,,Mi s-au intunecat mintile si am lovit-o,,

Dureaza de 14 luni, si diferenta dintre noi este, la prima vedere un pic cam mare, 22 de ani. Dar a fost si este inca ceva de vis, ceva care multi viseaza, dar putini gasesc. Faptul ca eu sunt mai matur a inrautatit totul. La mine dragostea a fost mai adanca, mai profunda, mai traita si faptul ca am experienta m-a facut sa pot face diferenta intre sentimente. Nu o acuz de nimic, chiar daca la inceput mi-a zis ca vrea sa ne logodim, mai apoi s-a razgandit. M-a lovit tare atunci. M-a lovit in increderea mea in oameni. Au urmat luni de zile de despartire dupa care a venit impacarea, pe Internet. Asta pentru ca eu eram plecat din tara. Au urmat luni de vis in care am crezut ca toata lumea e a mea si am inteles sensul vietii. Am hotarat sa ne casatorim. S-a trecut peste prejudecatile datorate diferentei de varsta. Totul era poleit in fervoarea produsa de fericirea competa, o fericire despre care citesti in ,,Dona Alba,,. Obsesie nu a fost niciodata, a fost doar implicare totala, fara limite si fara temeri pentru viitor. Traiam ziua, clipa si a fost sublim. M-am intors in tara si a durat patru zile. S-a razgandit din nou. Toate promisiunile au fost uitate, ,,te iubesc,, a devenit banal. Si mi-am pierdut mintile, mi s-a intunecat ratiunea si am lovit-o. O data, de doua ori, de trei ori. Ceva s-a rupt in mine atunci, de fapt s-au naruit toata poezia, tot farmecul si toate sperantele. Toate decorurile au cazut si au ramas doar intrebarile. Am fost folosit? A profitat de mine material? Sau poate ca din partea ei a fost ceva minor, iar eu nu am tinut seama de asta? Cert este ca imi este dor de ea cum ,,ii este dor unui zid de o fereastra,,. Continuu sa o iubesc. Mihai, Bucuresti