Mircea Cărtărescu îşi aminteşte cum bucuria de a deveni tată i-a fost umbrită de locul sinistru în care soţia sa a dat naştere celor doi copii şi de comportamentul inuman al personalului medical.

„Amândoi copiii mei s-au născut, la o diferenţă de şaisprezece ani, la Maternitatea Giuleşti. Fiul meu a stat o săptămână într-un incubator din sala de terapie intensivă. Pot să vă spun, de aceea, cu mâna pe inimă, că tragedia întâmplată zilele acestea n-a fost un accident. Ea trebuia într-o zi să se întâmple”, scrie Mircea Cărtărescu.

„Maternitatea Giuleşti a fost un loc al ororilor, al mizeriei umane şi materiale care nu s-a schimbat de douăzeci şi trei de ani încoace, de când am avut prima oară de-a face cu ea, ba chiar a mers spre mai rău. Nu pot să uit imaginea dormitoarelor mizere, a lipsei de apă caldă şi de calmante, a lăuzelor care coborau pe scări, a doua zi după naştere, ca să-şi întâlnească soţii, a surorilor cu buzunarele umflate de bancnote mototolite, a doctorilor care răcneau la femeile de pe masa de naştere, încât se auzea pe coridoare: ‘Ce zbieri aşa? Ţi-a plăcut când l-ai făcut, să-ţi placă şi acum!'”, îşi aminteşte scriitorul.

„Nu pot uita bebeluşii din incubatoare, cărora li se acopereau ochii cu bandă adezivă din cauza ultravioletelor, bandă care apoi le era smulsă cu brutalitate. Pentru soţia mea, experienţa naşterii la Giuleşti a rămas cea mai amară şi mai şocantă din viaţa ei”, susţine Mircea Cărtărescu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.