Miroase a farsa

Evident, nu remuscarile ori dimensionarea corecta a raspunderilor in panamaua FNI stau la temelia circului declansat de Maria Vlas si controversatul ei avocat din Israel, ci alte calcule. Ele se inscriu in lungul sir de manarii ce i-au lasat cu ochii in soare pe sutele de mii de deponenti, pe care revenirea sau readucerea in tara a escroacei nu i-ar despagubi. Cvasicomplicitatea unor autoritati, fie si prin inactiune, s-a consumat acum doi ani, cand aproape ca a fost condusa cu flori la granita. Reintoarcerea ei are un subtext mult mai simplu, nicidecum restabilirea adevarului.
In dosarul Mariei Vlas figureaza puhoi de acuzatii. Prezentandu-se in instanta, pentru unele din ele ar putea primi pedepse sub cinci ani inchisoare. Nimic in perspectiva marii amnistii care se apropie, beneficiu de care, insa, n-ar avea parte in lipsa. Infatisandu-se judecatorilor si „cooperand”, ea ar mai avea si avantajul unor eventuale circumstante atenuante, ceea ce, iarasi, i-ar cobori pedeapsa spre minimum. Cooperare ar insemna fie sa dea nume sonore implicate, fie sa taca. De la caz la caz. Interesant e clinciul juridic si moral in care se afla autoritatile. Negocierea cu un infractor ordinar nici nu e prevazuta de procedura romana, nici nu e o virtute. Pe de alta parte, in perceptia publicului, mai ales a pagubasilor, refuzul demersului, dupa indelungata balbaiala a extradarii, inclusiv cu prilejul show-ului Sheftel, inseamna „teama de a se afla adevarul”. In ambele variante, Maria Vlas are atuul. Si-l joaca cu maiestria cu care a jucat si FNI-ul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE