Misterul Moai, elucidat după secole: oamenii de știință au identificat populația care a ridicat statuile din Rapa Nui
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O echipă internațională de cercetători a identificat constructorii celebrelor statui Moai din Insula Paștelui, rezolvând un mister de 900 de ani. Descoperirea dezvăluie tehnici și tradiții unice ale civilizației Rapa Nui.
Cuprins:
Insula Paștelui și Moai-urile sale enigmatice
Rapa Nui, cunoscută ca Insula Paștelui, este o insulă vulcanică situată în Polinezia. Este situată în Oceanul Pacific de Sud, la aproximativ 3.700 km vest de coasta statului Chile, de care și aparține, fiind una dintre cele mai izolate insule locuite din lume. Aceasta este faimoasă pentru Moai, statui masive cu o înălțime medie de 4 metri și o greutate de aproximativ 5 tone, care înconjoară insula. Între secolele al XIII-lea și al XVI-lea, localnicii au construit aproape 1.000 de astfel de statui, unele dintre ele atingând 10 metri înălțime și cântărind până la 80 de tone.
Moai-urile erau amplasate pe „ahu”, platforme ceremoniale din piatră cu o înălțime medie de 1,20 metri, care serveau drept altare. Unele dintre statui erau decorate cu „pukao”, pălării roșii din rocă vulcanică, care simbolizau statutul social al persoanei reprezentate.
Oamenii de știință susțin acum că au identificat constructorii celebrelor statui Moai de pe Insula Paștelui, punând capăt unui mister vechi de secole, potrivit revistei spaniole Hola. După mai bine de 900 de ani de speculații, echipa internațională de cercetători a reușit să dezvăluie identitatea civilizației care a creat aceste sculpturi impresionante.
Cine sunt constructorii Moai-urilor?
Deși se știa că sculpturile au fost realizate de locuitorii polinezieni ai insulei, acum s-a demonstrat structura socială și tehnicile din spatele procesului de construcție.
Un studiu al uneltelor de bazalt găsite pe insulă, împreună cu analiza ADN-ului sedimentar și a altor rămășițe organice, indică faptul că aceste statui au fost create de meșteșugari care aparțineau unor linii genealogice specializate. Cunoștințele necesare pentru sculptură și transport erau transmise din generație în generație, iar producția de Moai era strâns legată de coeziunea socială.
„Construirea Moai-urilor nu doar că nu a generat conflicte între clanuri, ci a fost un factor unificator, care a consolidat legăturile dintre comunități”, notează cercetătorii.
Procesul era perceput ca un act colectiv de identitate culturală, evidențiind resursele și ingeniozitatea de care dispuneau comunitatea rapanui.
Misterul transportului Moai-urilor
De asemenea, o întrebare care a frământat generații de cercetători este legată de modul în care Moai-urile, având dimensiuni impresionante, au fost transportate pe insulă, unele dintre ele fiind mutate pe distanțe de peste 15 kilometri. Au existat numeroase ipoteze, inclusiv utilizarea trunchiurilor de copaci ca role sau mecanisme complexe cu frânghii.
Potrivit cercetătorilor citați de publicația Hola, noi dovezi arheologice sugerează că statuile erau deplasate în poziție verticală, fiind balansate dintr-o parte în alta de echipe coordonate de muncitori. Aceștia trăgeau de frânghii atașate în diferite puncte ale statuii, permițând astfel avansarea pas cu pas a acesteia.
„Mișcarea părea aproape magică”, conform unor narațiuni tradiționale rapanui. Experimente recente au confirmat această teorie.
O echipă formată din 15-20 de persoane a reușit să mute un Moai de câteva tone fără a folosi tehnologii sofisticate sau resurse masive. Descoperirea respinge ipoteza că defrișările excesive cauzate de transportul Moai-urilor au dus la un colaps ecologic pe insulă și evidențiază ingeniozitatea și organizarea socială a comunității rapanui.
De ce sunt unele Moai răsturnate?
Un alt mister a fost legat de Moai-urile căzute sau îngropate parțial. De-a lungul secolelor, au apărut diverse legende care le asociau cu războaie interne, pedepse divine sau dezastre naturale. Totuși, cercetările recente sugerează o altă explicație.
Analize geologice au arătat că multe dintre statui s-au prăbușit din cauza cutremurelor, tsunamiurilor și fenomenelor meteorologice extreme care au lovit insula în decursul timpului. Instabilitatea terenului vulcanic și eroziunea naturală au contribuit, de asemenea, la deteriorarea platformelor ceremoniale, ceea ce a dus la prăbușirea Moai-urilor.
În craterele vulcanice precum Rano Raraku, mai pot fi observate zeci de Moai parțial îngropate. De-a lungul anilor, aceasta a alimentat mitul că statuile au doar capete. În realitate, multe dintre ele erau în proces de construcție sau transport, iar altele au fost abandonate când, în jurul secolului al XVI-lea, rapanui au încetat să mai sculpteze astfel de statui din cauza schimbărilor sociale și religioase.
