Mitropolitul Bartolomeu Anania a vrut să-şi „scoată” ochii în puşcărie

La numai 15 ani, în 1936, Valeriu Anania, cum îi era numele din naştere, intra în “mănunchiul de prieteni” al Frăţiei de Cruce din Seminarul Central din Bucureşti, veghind o noapte întreagă, împreună cu fratele lui, Mitică, în casa unei croitorese, ca să le fie gata cămăşile verzi. În vara următorului an, fuge de acasă, din satul vâlcean Glăvile, mergând pe jos 23 de kilometri, pentru a munci ca voluntar într- o tabără legionară din Drăgăşani, unde se înălţa o biserică. Povestite cu duioasă, dar şi detaşată rememorare, faptele tânărului Anania îl duc, de exemplu, în 6 septembrie 1940, ziua abdicării Regelui Carol al IIlea, în Piaţa Palatului, unde mii de glasuri cântau “Sfânta tinereţe legionară”. Nemulţumit de sincronizarea vocilor, Anania se urcă pe un soclu de piatră din gardul Palatului, ca să aducă la acelaşi ritm miile de glasuri.

“Aceasta a fost pentru mine „biruinţa legionară„”, mărturiseşte el. După prima arestare, în august 1941, când participă la înmormântarea lui Horia Codreanu, fratele Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, i se face “fişa de legionar”, un calificativ politic ce avea să-l urmărească toată viaţa, aducându- i nenumărate necazuri. Semnificativ pentru caracterul dârz al viitorului mitropolit este şi momentul renunţării la purtarea cămăşii verzi, după ce-l întâlneşte pe consăteanul Mihale al lui Augustin, “lepădătura satului”, care-i arată cu mândrie carnetul de legionar. “M-am dus acasă, am dezbrăcat cămaşa verde şi, din ziua aceea, n-am mai pus- o niciodată”, scrie Anania.

Condamnat la 25 de ani de temniţă

Un episod dramatic s-a petrecut în timpul detenţiei în puşcăria din Aiud, Anania fiind condamnat, în 1958, la 25 de ani de temniţă, din cauza activităţii ca legionar, pentru “uneltire contra ordinii sociale”. Adus să depună mărturie în procesul intentat bunului său prieten, poetul Radu Gyr, Anania e chinuit de gândul că a folosit exprimări ce i-au agravat situaţia acestuia. Şi, pentru a se pedepsi, se hotărăşte să-şi scoată ochii. “Ideea sinuciderii nu m-a încercat niciodată, dar atunci m-a încercat un gând mult mai grozav, să renunţ la lumina ochilor, să nu mai văd o omenire care nu mai merită să fie văzută”.

Şi se pregăteşte să se înţepe în ochi, ca să se scurgă, lăsându-l în bezna veşnică. Dar, în noaptea de dinaintea zilei comiterii gestului, o visează pe sora lui, Milica, ce murise, oarbă, la 16 ani. “N-ai dreptul să-i fii altuia povară!”, îi spune aceasta în vis, iar, după ce se trezeşte, Anania renunţă la intenţia lui. Pentru perioada petrecută în detenţie, Bartolomeu Anania a solicitat statului român, anul trecut, despăgubiri în valoare de 800.000 de euro.

A fost chelner în birtul «La Aprodu»

O ipostază inedită ce apare în “Memorii” este cea de chelner într-un birt de cartier, la vârsta de 20 de ani. “Era în vara lui 1941. Absolvisem Seminarul Central; destul de sărac, nu aveam nici meserie, aşteptam toamna, să intru la Facultatea de Teologie cu o bursă oarecare. Inspirat de un articol al lui Arghezi, publicat în revista Vremea, mă angajasem chelner la restaurantul jupânului Manole Şerbănescu – un local de clasa a doua, pe strada Vasile Lascăr – şi câştigam bani buni, lucrând cu şervetul, de la şapte seara până spre unu noaptea”. Birtul se numea “La Aprodu”, cum aflăm dintr-o pagină următoare.

Ar fi dorit să-l cheme Vincenţiu, pe numele de călugăr

La 22 septembrie 1941, Anania bate în poarta Mănăstirii Antim, hotărât să se rupă de cele lumeşti. În februarie 1942, este “tuns călugăr”, dar episodul alegerii numelui de monah este interesant. “Vlădica Eugeniu (n.r. – Eugeniu Laiu Suceveanu, stareţul Mănăstirii Antim) m-a chemat în ajun la el şi m-a pus să aleg între Visarion şi Vartolomeu. Eu i-am răspuns că mi-ar plăcea Vincenţiu. Atrăgându-mi atenţia că deja îmi face un hatâr întrebându-mă, a stăruit pe cele două nume, apăsând cu precădere pe acela de Visarion. Atunci a funcţionat în mine, discret, resortul răzvrătirii. Ştiind că el fusese ucenicul Mitropolitului Visarion Puiu şi bănuind că i-ar face plăcere să port numele acestuia, nu am mai stat pe gânduri şi m-am pronunţat pentru Vartolomeu (n.r. – numele a intrat în limba română pe filieră greacă, iar grecii nu pronunţă litera “b”)”. Ceva mai târziu, în timpul celor 11 ani de activitate în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din SUA, îşi va scrie numele în forma Bartolomeu.

Traian Băsescu a participat la priveghiul Mitropolitului Bartolomeu Anania

12.000 de colaci, pomană pentru credincioşi

Slujbele de pomenire a lui Bartolomeu Anania au continuat, ieri, la Catedrala Mitropolitană din Cluj, unde sute de oameni au stat la coadă să-şi ia adio de la Mitropolit. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe au anunţat că, astăzi, la înmormântare, se vor împărţi credincioşilor 12.000 de colaci, iar slujba va putea fi urmărită pe ecrane de mari dimensiuni, ce vor fi instalate în Piaţa Avram Iancu. Pentru că florile şi coroanele nu vor avea loc în cripta în care va fi aşezat Mitropolitul, preoţii au decis ca acestea să fie aşezate în jurul Catedralei. (Mihai Bacalu)

Citeşte şi: „Testamentul IPS Bartolomeu va fi dat publicităţii după înmormântarea acestuia”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE