Niciun gram de petrol nu mai trece prin Ormuz. Cum au rămas 20.000 de marinari blocați pe mare

Situația ridică semne de întrebare serioase cu privire la respectarea acordului de către Iran, care deține controlul de facto asupra zonei.

Blocaj maritim de proporții

Efectele închiderii strâmtorii se resimt acut la nivel logistic și uman. O coadă uriașă de aproximativ 3.200 de nave (incluzând 800 de petroliere și nave de marfă) s-a format la vest de strâmtoare, operatorii așteptând garanții de securitate.

Conform Organizației Maritime Internaționale, circa 20.000 de marinari sunt blocați în Golful Persic pe durata crizei.

Mărfurile sunt redirecționate tot mai mult prin porturile din Oman și coasta de est a Emiratelor Arabe Unite, ceea ce adaugă aproximativ două săptămâni la durata curselor și crește costurile de transport cu circa 25%.

Controlul Gărzilor Revoluționare și „taxa de tranzit” iraniană

Potrivit lui Matt Smith, analist la Kpler, niciun petrolier nu a riscat traversarea în ultimele zile, avantajul tactic aparținând clar Iranului.

Puținele nave care au tranzitat zona (câteva vrachiere și nave sub pavilion iranian) au folosit rute atipice, pe lângă insula Larak, unele având chiar sistemele de urmărire oprite, arată datele platformei Windward AI.

Informațiile furnizate de serviciile secrete israeliene pentru Fox News și de Financial Times conturează o imagine clară a tacticilor de la Teheran.

Strâmtoarea se află sub controlul strict al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), care dictează discreționar cine are sau nu permisiunea de a trece.

Iranul ar solicita o taxă de tranzit de 1 dolar pentru fiecare baril de petrol transportat, plată cerută în criptomonede.

Reacții internaționale

Președintele american Donald Trump a criticat dur atitudinea Teheranului, evidențiind prăpastia dintre acordul semnat și realitatea din teren.

„Iranul face o treabă foarte proastă, unii ar spune că este o rușine, nepermițând petrolului să treacă prin Strâmtoarea Ormuz. Acesta nu este acordul pe care îl avem!”, a avertizat Trump, amintind că armistițiul depindea de deschiderea „completă, imediată și în siguranță” a căii navigabile.

La rândul său, șeful Companiei Naționale de Petrol Abu Dhabi (ADNOC), Sultan Al Jaber, a infirmat zvonurile privind normalizarea situației, precizând clar că accesul rămâne „restricționat, condiționat și controlat” sub influența politică a Iranului.

Pe lângă amenințarea directă a minelor, rachetelor sau dronelor, constrângerile legate de asigurări fac operatorii privați mult mai precauți decât guvernele. Polițele pentru riscuri de război implică prime uriașe și restricții severe, menținând astfel navele comerciale la distanță.

Justificări geopolitice și noi negocieri

Presa de stat de la Teheran susține că blocajul este un răspuns legitim la continuarea atacurilor israeliene împotriva grupării Hezbollah din Liban, deși SUA nu consideră acest aspect o parte a armistițiului asumat.

Totuși, președintele Donald Trump și vicepreședintele JD Vance au dat asigurări că Israelul va reduce intensitatea atacurilor pentru a oferi o șansă succesului păcii.

În speranța depășirii acestui impas și a transformării armistițiului fragil într-unul permanent, liderii americani și cei iranieni au programat o rundă decisivă de negocieri pentru ziua de sâmbătă, în Pakistan.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE