Nicolae al României, nepotul regelui Mihai: „E un context favorabil pentru monarhie în România. Ce s-a întâmplat pe plan politic ne-a făcut o favoare”

Nicolae al României a vorbit despre cât de mult îi lipsește bunicul său, cel care i-a insuflat stabilitate și iubire.

A vizitat prima dată România la 7 ani, adus de bunicul său 

Absolvent, în 2012, al Colegiului Royal Holloway de la Universitatea din Londra, specialitatea management, Nicolae al României este de mulți ani dedicat cauzei României, fiind implicat inclusiv în numeroase acţiuni caritabile, dar și de promovare a țării noastre și a valorilor ei peste hotare.

Născut la 1 aprilie 1985 în localitatea elvețiană Meyrin, lângă Geneva, nepotul regelui Mihai a fost crescut și educat în străinătate. Este fiul principesei Elena a României și al lui Robin Medforth-Mills, fost profesor de geografie la Universitatea din Durham și oficial al Organizației Națiunilor Unite. Cei doi s-au căsătorit în 1983 și au divorțat în 1991. Robin Medforth-Mills a încetat din viață în anul 2002, iar principesa Elena (a doua fiică a regelui Mihai și a reginei Ana) locuiește în prezent în Marea Britanie, alături de cel de-al doilea soț al său, Alexander Nixon.

Nicolae al României a ajuns prima oară în România în 1992, pe când avea doar 7 ani, cu ocazia primei vizite a bunicului său în țară după 1948, an în care a fost forțat să plece în exil.

În 2011, pe când avea 16 ani, Nicolae al României s-a întâlnit la Castelul Windsor cu regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, cu ocazia aniversării vârstei de 80 de ani a regelui Mihai.

Regele Mihai i-a retras titlul de „principe” în 2015

Nicolae al României este căsătorit cu Alina Maria Binder (38 de ani), de profesie specialistă în PR și comunicare. Cei doi s-au cununat religios în 2018, la Biserica Sfântul Ilie din Sinaia. Evenimentul a atras la vremea respectivă o atenție mediatică uriașă, fiind considerat de mulți prima nuntă „regală” în România după mulți ani, deși restul familiei regale nu a participat oficial.

Cuplul are doi copii: Maria-Alexandra (născută în noiembrie 2020) și Mihai-Albrecht (născut în aprilie 2022), numit astfel în onoarea bunicului său, regele Mihai.

De asemenea, Nicolae mai are o fiică, Iris Anna, născută în 2016, dintr-o relație anterioară cu Nicoleta Cîrjan. Recunoașterea paternității în 2019, în urma testelor ADN, a pus capăt unei perioade de speculații care a afectat imaginea sa publică la acea vreme.

În august 2015, regele Mihai i-a retras titlul de „principe” și l-a exclus din linia de succesiune la tron. Motivele oficiale au fost vagi, menționând că poziția cere un set de valori pe care Nicolae părea să nu le mai urmeze la acel moment. Relația cu mătușa sa, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, a rămas distantă și formală, Nicolae nefiind reinclus în activitățile oficiale ale Casei Regale după moartea bunicului său.

A moștenit de la ilustrul său bunic pasiunea pentru mașini. În vacanțele petrecute la Versoix, Nicolae al României obișnuia să petreacă multe ore în garajul bunicului său, urmărindu-l cum meșterea la mașinile speciale din colecție.

Pe parcursul interviului acordat pentru Libertatea, Nicolae al României a explicat și ce îl doare cel mai mult legat de România, dar și cât de mult îi lipsesc valorile monarhiei țării noastre. 

„Dacă vrem să avem o țară mai prosperă, singura variantă ar fi monarhia”

Libertatea: În urmă cu șase ani îmi spuneați: „Eu cred că se poate ca în timpul vieţii mele, România să revină la monarhie. Însă cred că noi toţi trebuie să vrem asta şi trebuie să fim uniţi şi să lucrăm împreună la acest deziderat”. Ce ar trebui făcut ca în timpul vieții dumneavoastră, România să revină la monarhie?
Nicolae al României: În primul rând, cred că trebuie să analizăm ce s-a întâmplat pe plan politic în ultimul timp, în ultimele 4-6 luni. E foarte interesant ce s-a întâmplat. Cred că pentru monarhie ce s-a întâmplat ne-a făcut o mare favoare. Oamenii au început să caute un alt exemplu, o altă formă de conducere. Și am auzit, în general, în spațiul public, mai mulți vorbind despre această variantă. 

Și cred că ăsta este un sistem bun. De fapt, monarhia a fost o formă de conducere foarte echilibrată, care a adus în societate o eleganță, o demnitate. Și punctul cel mai important pentru mine a fost valoarea. Cu toții trebuie să fim mai buni, să căutăm valori. Familia mea a dovedit ce poate să facă. Și e un context favorabil. E important pentru noi să apreciem curajul. 

Dacă vrem să avem o țară mai prosperă în viitor, singura variantă ar fi monarhia, sigur, sunt subiectiv. Am văzut ce politică s-a făcut după 1989 și nu întotdeauna ne-a făcut cinste. Dacă se va ajunge să alegem o formă de guvernare, aici trebuie să luăm în calcul ce s-a întâmplat în alte țări cu familii regale, unde sunt monarhii constituționale. În aceste țări e stabilitate, e continuitate. Iar România are nevoie de o astfel de stabilitate și continuitate. 

– Îi lipsesc României valorile monarhiei?
– În primul rând, nu cred că neapărat este totul legat de monarhie aici. Ce vrem, de fapt? Vrem să ne respectăm unul pe altul, nu? Vrem să avem o bază în cadrul căreia să luăm decizii fără să certăm, fără să existe o problemă. Și asta, de fapt, începe cu noi în sine, începe cu educația. 

Conducătorul țării trebuie să fie cel care ridică ștacheta la nivelul la care ar trebui să fie. Noi ca și cetățeni trebuie să avem un reper. Dacă vrem o schimbare, aceasta începe cu noi. 

Monarhia întotdeauna începe cu conducătorul. Vorbim de valori, dar ce facem fiecare dintre noi? Vorbim poate despre cultură. Și vrem o cultură mai dezvoltată, mai bună, mai frumoasă, mai elegantă. Din nou, depinde de noi. Noi ce trebuie să cerem? Adică, oameni de rând, începe cu noi.

Da, un monarh, o casă regală, poate să încurajeze, să ridice standardul, bineînțeles. Dar până la urmă este cetățeanul cel care face totul, cu acest ajutor din partea Casei Regale. Dar pentru această schimbare și pentru a regăsi aceste valori, trebuie să punem la punct tot ce înseamnă educație. 

De la educație pornește tot. Educație nu este doar ce se face la școală. Vorbim și de educația de acasă, din familie. Cum ne comportăm în familie? La ce evenimente mergem? Facem sport? Dedicăm timp unul pentru celălalt? 

Totul poate să plece de la o instituție, de la o familie regală, care să dea tonul. Și așa trebuie, mai ales în perioada actuală, în care, indiferent de țară, suntem într-o criză de valori și de educație. 

„În 1992, când regele Mihai a venit în România, am trăit 72 de ore într-o monarhie”

– Care este cea mai puternică amintire pe care o aveți legată de bunicul dumneavoastră, regele Mihai?
– Când merg în școli cu istorici ai regalității și vorbesc despre această perioadă, senzația nu este că vorbim despre ceva al trecutului, dar ceva ce aparține de prezent și de viitor. 

Legat de întrebarea dumneavoastră, dacă ne gândim ce înseamnă să ai un rege, în cazul meu, gândurile mele merg spre două evenimente. Primul, cel din 1992. Atunci, în 1992, când regele Mihai a venit în România, am trăit 72 de ore într-o monarhie. A fost un moment absolut extraordinar. Eu l-am văzut pe regele Mihai ca rege când a fost în balcon la București, în fața unei mulțimi uriașe. Atunci am văzut iubirea reciprocă între neam și un conducător care ținea la țară, care lupta pentru țară, care, indiferent în ce situație a fost, a ținut cu România mereu, indiferent unde se afla.

Al doilea eveniment foarte relevant și emoționant a fost reprezentat pentru mine de funeraliile regelui Mihai din decembrie 2017. Au fost momente extraordinare, ați fost acolo, ați simțit emoția. Din nou, două evenimente la care nimeni nu i-a chemat pe acești oameni să iasă în toată țara. Să vină în întâmpinarea regelui, indiferent dacă vorbim despre funeraliile lui sau nu. Asta înseamnă să ai o Casa Regală, asta înseamnă să ai un rege, asta înseamnă să ai un conducător care își iubește țara, care luptă pentru neamul lui, pentru demnitatea țării.

Sunt două momente pe care le port mereu în suflet. Eu m-am legat de România încă din 1992. Și a fost o mare onoare, chiar dacă sunt nepotul regelui, a fost o mare onoare să cunosc un om atât de demn și de drept. 

– Ce vă lipsește cel mai mult legat de bunicul dumneavoastră?
– Din nefericire, părinții mei erau divorțați. Și singurul bărbat în viața mea care a rămas în viața mea, din prima zi, a fost bunicul meu, regele Mihai.

Nu mai am acest bărbat în viața mea la care pot să merg să cer un sfat, să stau la un ceai, să povestesc una-alta, să învăț. Din păcate, nu am această legătură de sânge cu un bărbat. Toți bărbații au nevoie de acest simbol, de acest om în viața lor, așa cred eu. Bunicul meu mi-a dat stabilitate, mi-a dat această iubire, această senzație că dacă trec prin provocări, măcar e un om acolo care a trăit viața cu adevărat, a trecut printr-un război, a schimbat cursul istoriei, dar, în același timp, a fost un om obișnuit, modest, care a trăit ca un om normal. Acest om nu mai este, din păcate, în viața mea.

Dar sunt foarte multe lucruri pe care le găsesc în jurul meu, care mi-aduc aminte de bunicul meu, regele Mihai, și mă fac să mă gândesc cum ar fi procedat el într-o anume situație sau ce ar fi zis.  

– Ați avut mai multe joburi pentru a vă câștiga existența.
– Fiecare job pe care l-am avut m-a dezvoltat cumva. M-a ajutat să înțeleg viața. Indiferent dacă lucram la un supermarket sau instalam tot ce înseamnă mochete etc. prin casele oamenilor. Și faptul că am lucrat în mai multe țări m-a ajutat, am avut responsabilități la anumite joburi și m-au ajutat pentru altceva.

Dar tot ce am făcut în România a fost cel mai interesant. Am făcut multe lucruri diferite și a fost interesantă fiecare etapă a parcursului. Dar n-aș fi putut să fac tot ce am realizat în România fără experiența acumulată anterior.

Am fost instructor de sporturi extreme, în acea perioadă am lucrat cu trupe britanice, în Marina din Kenya, au fost cei doi ani ce m-au format, m-au maturizat și m-au ajutat extrem de mult să iau decizia să mă mut în România și să accept această responsabilitate și acest rol pe care îl am. 

„Ce mă doare cel mai mult este cum e tratat cetățeanul român”

– Ce vă bucură și ce vă doare cel mai mult legat de România?
– Este cea mai grea întrebare. În primul rând, dacă ne uităm în jurul nostru, putem vedea că avem o țară absolut extraordinară, de la peisaje, arhitectură și gastronomie până la cultură, tradiții și istorie. Avem o țară superbă, dar nu întotdeauna avem cel mai bun administrator de țară. 

Suntem și o țară religioasă, ceea ce este un mare lucru pentru noi. Țara a trecut prin multe provocări în ultimii ani. Și nu am fi trecut prin aceste provocări în modul în care am trecut dacă nu am fi fost o țară religioasă. 

Îmi place și că români sunt atașați de ideea de familie. Cred că este foarte importantă această unitate de familie. Încă avem această valoare, față de alte țări europene. 

Legat de ce mă doare privind România, m-am gândit foarte mult la acest lucru când a venit acum în februarie ultima ninsoare mare. Ce mă doare cel mai mult este cum e tratat cetățeanul. Cred că poți judeca o țară după felul în care e tratat cetățeanul. Este o stradă curățată? Trotuarul este amenajat? Sunt gropi pe stradă? Dacă vine o mamă cu un cărucior, poate merge pe trotuar sau trebuie să meargă pe stradă pentru că trotuarul e ocupat de mașini. 

Este inadmisibilă această lipsă de respect din ziua de azi, din 2026, pentru cetățeanul român, să nu avem o infrastructură de bază pusă la punct. Și este doar vârful aisbergului. Noi nu merităm această lipsă de respect. 

– Ce locuri din România vă plac cel mai mult?
– E foarte greu, foarte greu de spus. Mă bucur de fiecare dată când merg în Maramureș și în Bucovina. Am văzut locuri deosebite și în Mehedinți, și în Caraș-Severin, și în alte zone. Sunt și locuri unde nu poți ajunge cu mașina, sunt locuri izolate, dar atât de frumoase, locuri în care oamenii sunt atașați de tradiții. România e plină de locuri deosebite.  

„Nu exclud ideea de a intra în politică la un moment dat”

– Ați primit propuneri de a intra în politică în ultimii 10 ani?
– De fiecare dată când sunt alegeri, sunt abordat. Am stat de vorbă cu mai multe partide, le-am ascultat, le-am mulțumit, dar le-am spus că încă nu este momentul meu, mai am lucruri de făcut. Reprezentanții partidelor nu mi-au promis anumite lucruri concrete, însă îmi dădeau de înțeles că vor fi anumite beneficii dacă accept să candidez pentru o anumită funcție din partea partidului X sau Y. Însă nu asta este important. Monarhia a fost mereu deasupra politicii. Iar clasa politică românească este acum într-o criză și nu vreau să mă amestec în această criză. Însă nu exclud ideea de a intra în politică la un moment dat. Acum însă nu este momentul să intru în politică, nici pentru mine, nici pentru familia mea. 

Însă nu exclud o colaborare. De exemplu, dacă aș fi numit, ambasador onorific pentru turism, să reprezint România în toată lumea. Aș accepta cu drag o asemenea propunere, în anumite circumstanțe. 

– În ce nuanțe vedeți viitorul României?
– Trebuie să vedem ce se va întâmpla în acest an. Lucrurile se mișcă extrem de repede pe plan politic, pe plan diplomatic, inclusiv cu tot ce se întâmplă la vecinii noștri. Dar, sigur, avem un rol extrem de important. Acest rol trebuie să fie gestionat corect, trebuie să avem o coloană vertebrală, să ne punem într-o poziție prin care să fim luați în serios. Și încet-încet ne îndreptăm în această direcție. Vom fi oricum un jucător foarte important în România. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro