„Nu e treaba noastră”. Cum au încercat trei instituții din Sănătate să evite plata tratamentului unui copil grav bolnav

Prin urmare, pentru a avea siguranța că vor beneficia în cel mai scurt timp de medicamentele recomandate de medici și care, în ceea mai mare parte, sunt foarte scumpe, românii bolnavi deschid procese împotriva instituțiilor din domeniul sănătății. Marea majoritate a cauzelor se referă la tratamente pentru persoane care suferă de diferite tipuri de cancer, dar există și situații care implică alte boli.

Afecțiune congenitală gravă

Gabriel este un copil care nu a împlinit 5 ani și suferă de o afecțiune congenitală: malformație venoasă la antebraț și mâna stângă. Potrivit literaturii de specialitate, boala este o anomalie congenitală (prezentă de la naștere) a vaselor de sânge cu flux lent, care tinde să evolueze odată cu organismul. Deși nu sunt tumori canceroase, localizarea lor la nivelul membrului superior poate afecta mușchii, tendoanele și nervii. Din acest motiv, generează dureri, umflături și limitări funcționale ale mânii. 

Băiatul a fost internat recent la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara, secția Chirurgie pediatrică, unde investigațiile au confirmat o formațiune malformativă vasculară situată în vecinătatea nervului median. Medicii au inițiat tratament cu un medicament denumit „sirolimus”, cu evoluție favorabilă: reducerea dimensiunii formațiunii, absența febrei și a durerilor. 

La externare, recomandarea a fost continuarea tratamentului timp de cel puțin un an, cu reevaluări periodice. Pentru familia minorului continuarea tratamentului este dificilă având în vedere că are un cost de 1.138 de lei lunar, iar pacientul mai are doi frați, care necesită, de asemenea, îngrijire și atenție. Mama a notificat Guvernul, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDMR) și a solicitat inițierea evaluării medicamentului respectiv pentru diagnosticul copilului, extinderea indicației și includerea lui în lista celor decontate. 

În lipsa unui răspuns, părintele s-a adresat instanței de judecată cu o cerere privind emiterea unei ordonanțe președințiale care să oblige instituțiile statului să asigure medicamentul prin compensare integrală. Mama acestuia a prezentat ca motive gravitatea diagnosticului, localizarea malformației lângă nervul median şi artera mediană persistentă, necesitatea unei administrări continue, cel puțin un an, costul foarte ridicat al medicamentului, imposibil de susținut de familie pe termen lung, riscul de agravare a malformației și de complicații serioase (durere, deficit funcțional, eventual risc hemoragic) dacă tratamentul este întrerupt. În opinia femeii, întârzierea în asigurarea tratamentului compensat poate produce o afectare gravă a sănătății şi vieții copilului său.

Depășirea bugetului, motiv invocat de Ministerul Sănătății

În fața instanței, cele trei instituții din domeniul sănătății au contestat, fiecare, faptul că ar avea o responsabilitate, susținând că răspunderea pentru decontarea medicamentului revine altei autorități. ANMDMR a arătat că atribuțiile sale se limitează la evaluarea tehnologiilor medicale, nu la plata efectivă a medicamentelor. 

CNAS a susținut că nu are niciun protocol terapeutic aprobat pentru afecțiunea copilului și că decontarea propriu-zisă e făcută de casele teritoriale, nu de instituția centrală. Ministerul Sănătății a mers mai departe, invocând inclusiv depășirea bugetului Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate cu 26,9% în 2025 și riscul ca instanțele să forțeze autoritățile să încalce legile bugetare, argumentând că includerea unui medicament pe lista celor compensate ține exclusiv de competența statelor membre, conform reglementărilor europene.

„Instituția nu poate fi obligată la acordarea medicamentului în litigiu reclamantului fără a exista un protocol de administrare a medicamentului în litigiu pentru indicația «malformatie venoasă antebraț și mână stângă». De asemenea, trebuie constatat că ocrotirea dreptului la viață nu poate fi realizată în afara unui cadru legal, care impune limitări rezonabile ale exercițiului acelor drepturi care indirect asigură realizarea dreptului la viață. CNAS nu are nicio atribuție în decontarea unui medicament care nu este inclus în listă pentru indicația specificată de reclamant, nu are elaborat un protocol terapeutic pentru administrarea în indicația (afecțiunea) reclamantului și nu face parte din pachetul de servicii medicale de bază”, au precizat reprezentanții Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. 

Un alt argument este faptul că medicamentul este prescris „off-label”, adică în afara indicațiilor terapeutice aprobate oficial pentru acest produs, nu figurează în „rezumatul caracteristicilor produsului” pentru diagnosticul copilului și, prin urmare, nu există temei legal pentru decontarea sa în regim compensat.

„Depășirea bugetului FNUASS pe anul 2025 cu 26,9%, conform adresei Ministerului de Finanțe, inclusiv prin obligarea autorităților din domeniul sănătății de a rambursa prețul unor medicamente inovative înainte ca acestea să parcurgă toate etapele legale de introducere în sistemul de asigurări de sănătate, constituie o incursiune a autorități judecătorești în domeniul sănătății. 

Autoritățile din acest domeniu au libertatea de a decide limitele listei de medicamente de care beneficiază asigurații, limite de care este ținută de legislația din domeniul disciplinei fiscal-bugetare şi de Legea bugetului de stat, limite pe care Regulamentul și Directiva nu le obligă să le depăşească. Avizul negativ semnifică neîndeplinirea condițiilor economice în statul membru şi nu este astfel îndeplinită condiția aparenței dreptului de a beneficia de medicament în regim de compensare”, au afirmat și reprezentanții Ministerului Sănătății.

„Protejarea dreptului la viaţă”

Curtea de Apel Alba Iulia a respins toate motivele invocate, reținând că cele patru instituții acționează succesiv în procesul de includere a unui medicament pe lista celor compensate – de la evaluarea ANMDMR, la elaborarea listei de către Ministerul Sănătății și CNAS, până la aprobarea ei prin hotărâre de Guvern. Prin urmare, toate trebuie să răspundă în cazul de față. Magistratul a identificat și o urgență în soluţionarea cererii, având în vedere afecțiunea cu care se confruntă minorul şi necesitatea ca acesta să urmeze de îndată tratamentul prescris de medicul curant, pentru a fi optimizate șansele sale de recuperare și pentru a se evita agravarea stării sale de sănătate. 

„Prețul ridicat al medicamentului solicitat şi procedura îndelungată necesară includerii acestuia în lista medicamentelor compensate pentru afecțiunea de care suferă minorul justifică încă odată urgenţa luării măsurii solicitate. În raport cu gravitatea bolii de care suferă minorul, dreptul care s-ar păgubi prin întârziere este chiar dreptul la viață garantat de art. 22 alin. 1 din Constituţia României şi de art. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”, a completat judecătorul. 

Potrivit acestuia, un copil bolnav nu poate să aștepte, „o perioadă nedeterminată și lipsită de previzibilitate”, actualizarea birocratică a listei medicamentelor compensate. 

„Esenţial este faptul că medicamentul a fost prescris de către un medic specialist, astfel că omisiunea nejustificată a autorităţilor de a-i asigura minorului acces gratuit la tratamentul prescris de către medicul curant pentru indicaţia sa terapeutică şi imposibilitatea reclamantei de a asigura din fonduri proprii tratamentul pentru minor, prin raportare la costul său ridicat, contribuie în mod iremediabil la agravarea stării sale de sănătate. 

Protejarea dreptului acestuia la viaţă nu poate fi efectuată decât prin asigurarea unui traseu simplu şi rapid, eficient, al medicamentului către pacient, mediat doar prin prescrierea sa de către medicul curant. Medicul curant, care are cunoştinţă de toate circumstanţele pacientului său, de toate opţiunile de tratament ale acestuia şi de şansele acestora de reuşită, este cel mai în măsură să aprecieze cu privire la tratamentul optim ce se impune, iar indicaţiile acestuia trebuie să îi fie accesibile pacientului, inclusiv prin asigurarea medicamentului prescris în regim compensat”, a mai susținut instanța. 

Astfel, prin hotărârea din 19 august 2026, executorie fără somație și termen, toate cele patru instituții au fost obligate să acorde tratamentul gratuit pacientului minor. Decizia a fost, deja, contestată de Ministerul Sănătății, CNAS și Agenția Națională a Medicamentului.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro