Nu merg, dar aleargă! Imobilizaţi în scaune cu rotile, dau un exemplu oricui

Unii dintre membrii echipei din Braşov joacă baschet în fiecare săptămână, de aproximativ doi ani, aceasta fiind una din modalităţile prin care reuşesc să îşi facă viaţa mai uşoară şi mai plăcută, chiar şi într-un scaun rulant.
“Trebuie să îţi doreşti să faci mult mai mult, nu există probleme, ci doar soluţii. Prin baschet ne menţinem condiţia fizică, avem nevoie de mişcare, pentru că e greu să stai toată ziua într- un astfel de scaun. Eu am ajuns să nu mai pot merge în urma unei injecţii făcute în copilărie, dar sunt şi colegi care au suferit accidente”, ne-a povestit John, căpitanul echipei.
Cel mai nou membru al echipei este Marcel, un braşovean de 44 de ani care lucrează în asigurări şi s-a alăturat colegilor săi din februarie. La 26 de ani au început să îl doară picioarele, iar după numeroase controale a fost diagnosticat cu Boala Burger.
Aceasta a făcut ca în 2003 să i se amputeze piciorul stâng, de la coapsă, iar în 2008 cel drept, de sub genunchi.
“A fost dificil, mai ales fiind tânăr, au existat momente grele, când te gândeşti la tot ce e mai rău. Dar totul este să nu stai în casă, deoarece odată ieşit pe uşă, apar oportunităţile. Colegii mei sunt în scaun de o viaţă, eu – de la 33 de ani. De altfel, scaunul îl folosesc doar aici, la baschet, sau în concedii, în rest utilizez o pereche de cârje”, ne-a povestit Marcel.
Acesta spune că abia acum simte multe lipsuri în infrastructură, atât atunci când merge pe stradă, cât şi în sălile de sport, şi că ar mai fi multe facilităţi de perfecţionat.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro