„Nu o sa stiu niciodata de ce mi-a murit baiatul”

Copilul meu a fost arestat in dimineata zilei de 20 martie si dus la IPJ Buzau pentru un furt calificat, iar in 13 aprilie a fost adus in coma la Spitalul Victor Babes. Seara am fost contactata telefonic de la Buzau, spunandu-mi ca baiatul meu e cam bolnav si ca dimineata sa fiu la poarta spitalului ca vine cineva de la Buzau sa vorbeasca cu mine. Nu mi s-a spus ca baiatul fusese adus cu o zi inainte in coma.
Am mers dimineata in fata spitalului si au venit de la Buzau, mi-au spus ca au adus copilul de duminica si ca e internat, suspect de hepatita virala. Mi-au spus sa fac o cerere prin care sa solicit eliberarea lui pe caz de boala. Eu nu stiam ca baiatul meu se zbate intre viata si moarte, ca nu mai are scapare. Am facut cererea in care am spus ca baiatul meu a mai avut hepatita in 1990 si un accident rutier in 1996. Mi-au fost cerute acte doveditoare, adica bilete de iesire din spital. Eu, care ziceam ca imi elibereaza copilul, am adus tot ce mi-au cerut. Mi s-a spus ca a fost trimisa prin fax cererea mea, iar la ora 14.15, m-au chemat sa-mi spuna ca au primit rezultatul si ca e eliberat si ca nu mai au treaba cu el.
Au ridicat paza de langa el, au intocmit un proces verbal in care am semnat ca mi s-a spus ca e pus in libertate. Abia dupa aceea doctorita sefa de sectie, mi-a spus ca nu imi garanteaza nici ca mai apuca ziua de maine. Nu am fost lasata sa il vad.
Cand am mers a doua zi, copilul meu era deja dus la morga spitalului. La spital mi s-a spus ca a avut doua virusuri de hepatita B si C care i-au macinat ficatul, iar la IML, ca avea insuficienta cardio-respiratorie si hepatita B fulminanta. Dar eu mi-am vazut copilul la morga spitalului si se cunosteau semne de bataie si maltratare.
Copilul meu s-a dus, iar eu am ramas cu o groaza de intrebari, la care nu cred ca o sa-mi raspunda cineva vreodata, pentru ca cine baga in seama o femeie singura, cu doi copii.
Am lucrat aproape 18 ani pe santier, am vechime pe cartea de munca. Acum daca nu mai am serviciu si am lucrat cu ziua pe unde s-a putut, ca nu ma mai angajeaza nimeni la 39 de ani. Am imprumutat o gramada de bani si cand am mers sa solicit un ajutor de inmormantare, am fost respinsa, spunan- du-mi-se ca nu am serviciu si nu platesc darile la stat.
Am inmormantat copilul cu mila locatarilor in afara de ce am imprumutat eu. Chiar si locul unde l-am bagat in pamant mi-a fost dat de mila de o fosta vecina sa imi pot inmormanta copilul. E chiar strigator la cer, la un asa necaz un amarat sa nu fie ajutat nici macar de stat.
Rodica Cristea, Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE