O femeie isi cauta mama de 30 de ani

„Vreau sa-mi gasesc mama. M-a parasit in maternitate. De 30 de ani o caut, dar parca a intrat in pamant”. Asa isi incepe povestea un suflet ravasit de dorul celei care i-a dat viata. O viata irosita in cautari prin catastife vechi.
Cornelia Ioan (foto) e „abonata” de ani la coliva data pomana in timpul ingropaciunilor din cimitirul Bellu. Tot de pe urma mortilor primeste paine, un ceai si cateodata incaltari cu talpile tocite. Nu-i pasa ce zice lumea, ea traieste numai pentru a-si vedea mama.
„Nu pot sa renunt. Am cautat in registre, am fost si la Politie, am dat anunturi in ziar, degeaba”, ne zice Cornelia. Dupa 30 de ani de cautari, Ioana a reusit sa afle cate ceva. Nascuta la 5 septembrie 1954 in maternitatea Filantropia, Cornelia a fost abandonata la doua saptamani. Pe mama sa o cheama Alexandrina Capraru si avea 21 de ani cand a nascut. „Am aflat ca mama era la vremea aceea servitoare la niste oameni bogati. Un baiat de casa a abuzat de ea. Asa am fost conceputa eu. Atunci era rusine sa ai un copil din flori si mama s-a gandit ca mai bine ma lasa la maternitate. M-a infiat familia Ioan”, continua Cornelia.
Acum patru ani a incercat imposibilul. S-a rugat de functionarele de la Casa de Casatorii a sectorului 2 din Bucuresti si acestea i-au pus in brate toate registrele. „Am aflat numele mamei, dar nu si adresa. Am incercat si la Evidenta Populatiei. Politistii m-au intrebat ce inaltime are, culoarea parului si a ochilor. Semnalmente ce nu le stiu”, povesteste femeia. Cunoscutii au aflat la un moment dat ca o femeie cu numele Alexandrina Capraru lucreaza la Apaca. A ajuns insa prea tarziu. Alexandrina se pensionase, iar directorii au refuzat sa-i dea adresa. „Numai ziarul Libertatea ma mai poate ajuta. Va rog sa mi-o aduceti pe mama. Chiar daca a murit, vreau sa stiu macar unde e inmormantata. Sa vad o poza si sa aprind o lumanare. Iar daca traieste, as vrea sa o imbratisez si sa-i spun ca am iertat-o”, incheie Cornelia.

Urmărește-ne pe Google News