O studenta de 20 de ani traieste la casa de copii

Undeva, la marginea Bucurestiului, pe langa soseaua Chitilei, printre case prapadite se afla si Centrul de Plasament 1 Bucuresti. Alina G. si cei trei frati ai sai au fost abandonati din 1988 de mama lor. Alina este cea mai mica din cei patru frati. Toti au fost plasati la Case de copii. Din pacate, sora cea mai mare e intr-un centru pentru copii cu handicap. Alina si cealalta sora au fost lasate la Centrul de Plasament 1 din Bucuresti. Sora ei a parasit Centrul dupa ce a intrat la Facultatea de psihologie si s-a casatorit, iar acum are si o fetita de 6 luni. Si fratele ei a iesit din centrul de plasament, fiind student la Cibernetica anul doi si avand serviciu. „Nu am vrut sa fim infiati pentru ca n-am vrut sa ne desparta nimeni. La inceput, mama mai venea sa ne vada, mai ales ca eu cu sora mea eram in acelasi centru. Apoi nu a mai venit si am suferit foarte mult. Pe tata nu l-am cunoscut niciodata, dar am inteles ca era un om foarte bun. Am aflat mai tarziu ca a murit cand eu aveam 15 ani”, povesteste Alina.
Ea este studenta anul doi la Facultatea de Administratie Publica la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative. Conform legii, are dreptul sa stea in Centrul de plasament pana la 26 de ani, daca isi continua studiile. Vrea sa faca un masterat, a facut cursuri de engleza, franceza si de fotografie. Isi doreste foarte mult sa obtina o bursa de studii in Franta. Citeste foarte mult filosofie, iar religia joaca un rol foarte important in viata ei. Nici macar nu se gandeste sa se casatoreasca. Ii este rusine ca sta la o Casa de copii si nu spune nimanui unde locuieste pentru ca nu vrea s-o compatimeasca nimeni. E obisnuita cu munca si a invatat intotdeauna din placere. De la 15 ani a inceput sa lucreze pentru un ban in plus, dar a inteles ca „daca vreau sa realizez ceva in viata trebuie sa invat mult”.
A lucrat ca ingrijitoare la sere, ca vanzatoare si chiar ca agent de publicitate. Alina isi aminteste ca la serbarea de la sfarsitul clasei a treia, mama ei nu a venit sa o vada cu coronita de premiul intai pe cap. „Atunci am suferit mult, dar de atunci nu am mai asteptat-o pe mama. Am inteles ca sunt singura”, spune Alina.

Urmărește-ne pe Google News