Obiceiuri la înmormântare
După ce şi-a dat ultima suflare, răposatul este spălat cu apă curată, stropit cu agheasmă şi îmbrăcat în haine curate. Apoi i se leagă maxilarul, mâinile şi picioarele.

Până când este gata sicriul, mortul este aşezat pe pat sau pe un suport special adus de la Biserică. Înainte de a pune trupul înăuntru, sicriul se înconjoară de trei ori cu un recipient în care ai pus tămâie pentru a alunga spiritele rele.

În mâna răposatului se pun câţiva bănuţi care îi vor folosi pentru a plăti “vămile”. Acest obicei este considerat păgân de mulţi credincioşi, care aleg să nu-l respecte. Ei spun că orice obiect pe care i-l pui în mână sau în buzunare va îngreuna sufletul mortului, prelungindu-i călătoria către ceruri. De aceea, nu sunt de acord nici cu pieptenele, oglinda sau acul cu aţa puse în sicriu, deşi datina spune că acestea sunt obiecte necesare în viaţa de apoi.

De asemnea, unii bătrâni cred că este greşit ca mortul să fie pieptănat, fardat sau să i se taie unghiile, acestea fiind obiceiuri necreştineşti.

Pe pieptul mortului se pune o icoană sfinţită, iar în mâinile încrucişate pe piept i se pune o cruce.

Fiecare persoană care intră în casa decedatului va spune ,,Dumnezeu să-l ierte!”, aceste cuvinte fiind atât o scurtă rugăciune, cât şi o formă de salut care înlocuieşte “Bună ziua”, “Bună seara” etc.

Seara, oamenii se adună în jurul sicriului la priveghi. La miezul nopţii sunt serviţi cu mâncare şi băuturi, după care încep să se retragă rând pe rând. Însă membrii familiei trebuie să rămână mereu lângă mort, având grijă ca lumânările să rămână tot timpul aprinse, la fel ca şi becurile din casă.

Deasupra uşii de la intrarea în casa răposatului se pune o pânză de culoare neagră pe care se scrie numele lui, data naşterii şi data decesului. Aceasta rămâne acolo timp de 40 de zile.

Rudele răposatului poartă pe haine timp de 40 de zile, o bucată de material de culoare neagră, “doliul”. Tot pentru 40 de zile bărbaţii nu au voie să folosească aparatul de ras.

În unele zone bocetele sunt un semn de respect pentru mort – în trecut se angajau bocitoare. Totuşi, alte comunităţi consideră că bocetul este un semn de egoism, fiindcă plângem pentru noi, cei rămaşi în viaţă, în loc să ne bucurăm că cel drag va ajunge în ceruri.

În drumul către Biserică, în calea mortului se pun drept “punţi” diverse obiecte, care apoi sunt date “de pomană”.
Citește continuarea pe unica.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.