Obrazul de toval

Daca vineri ar fi fost alegeri parlamentare, premierului Tariceanu nici prin gand nu i-ar fi trecut sa-si taie craca de sub picioare plangand pe umarul bietilor ministri si al celorlalti demnitari. Care fac munca voluntara si au buzunarele goale, asa ca e normal ca statul, adica populatia, sa le mai dea cate unu-doua miliarde anual, ca membri ai comisiilor de privatizare sau consiliilor de administratie. Pentru efortul supraomenesc si competenta lor inegalabila. Urma congresul PNL, cu sala plina de demnitari, asa ca premierul nu risca voturi. Ca atare, a numit in comisia de privatizare a Daewoo inca cinci ministri. Ulterior, la indicatia lui Basescu, miscare de sah, pedistii Berceanu si Barbu s-au retras ostentativ, lasandu-i in ofsaid pe liberalii “oameni de valoare”, cum ii definise Tariceanu. Atat de valorosi, incat lui Sebastian Vladescu, cu bonus de doua miliarde in 2006, i se pare ca e “platit prost”.

Finantistul ii canta astfel in struna premierului, care zisese ca guvernamentalii sai ar fi castigat mai bine in firmele private. Si cine i-a oprit sa fi ramas acolo?! N-am auzit de concursuri de ministri, de secretari de stat sau directori generali.

Sistemul de venituri din partea superioara a piramidei bugetare e profund viciat de practica a nenumarate sporuri fistichii, indemnizatii inventate, sinecuri adiacente legii. Pe care o sporesc uneori de patru-cinci ori. In marile firme private, salariile autenticilor specialisti sunt substantiale, dar se negociaza net, fara excrescente smecheresti ulterioare. In sistemul de stat, mai ales la varf, obrazul de toval e bine si prin nenumarate mijloace uns pe seama impozitelor prostimii, care are o singura leafa minima,  chiar medie. Asa degenereaza liberalismul in libertinism.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE