Omenirea a consumat resursele anului în doar șapte luni. Ziua în care s-a epuizat „bugetul” naturii din 2025
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Planeta Pământ a epuizat „bugetul” naturii pe acest an. Astfel, în continuare, cererea umanității privind resursele planetei depășește capacitatea Pământului de a le reface pe parcursul întregului an.
Cuprins:
24 iulie, ziua când am consumat mai mult decât poate să reproducă planeta
Data „World Overshoot Day” este calculată de Global Footprint Network, un tink-tank fondat în 2003, cu sedii în Statele Unite, Belgia și Elveția. Scopul organizației este de a dezvolta și promova instrumente pentru promovarea durabilității, inclusiv amprenta ecologică și biocapacitatea, care măsoară cantitatea de resurse pe care o utilizează oamenii.
În acest an, ziua Depășirii Resurselor Pământului a fost pe data de 24 iulie. În 2024, ziua a fost stabilită pentru 1 august, iar în 2023 – în 2 august.
„Ziua Depășirii Resurselor Pământului înseamnă că umanitatea utilizează în prezent natura de 1,8 ori mai repede decât ecosistemele se pot regenera. Oamenii emit mai mult CO₂ decât poate absorbi biosfera, utilizează mai multă apă dulce decât se reînnoiește, taie mai mulți copaci decât pot crește din nou, pescuiesc mai repede decât se reînnoiesc stocurile de pește, etc.
Această suprautilizare peste ceea ce natura poate reînnoi epuizează inevitabil capitalul natural al Pământului. Aceasta compromite securitatea resurselor pe termen lung, în special pentru cei care deja se luptă să acceseze resursele necesare pentru a funcționa”, susțin cercetătorii de la Global Footprint Network.
Situația actuală alimentează stagflarea, insecuritatea alimentară și energetică, crizele de sănătate și conflictele. „Regiunile, orașele, companiile și țările care nu s-au pregătit pentru această realitate previzibilă se confruntă cu riscuri semnificativ mai mari. Deși Earth Overshoot Day din acest an este cel mai devreme din istorie, acesta a rămas într-un interval restrâns de peste 15 ani, apărând în mod constant după ce au trecut doar 7 luni din an. În restul anului, omenirea trăiește epuizând și mai mult planeta.
Prin urmare, chiar dacă data rămâne constantă, presiunea asupra planetei se intensifică, deoarece daunele cauzate de depășire sunt cumulative. Deficitul anual de cheltuieli se adaugă la datoria ecologică deja existentă”, se mai precizează în comunicatul organizației.
Efectul exploatării pădurilor și agricultura
Alexandru Tătar, doctorand în cadrul Facultății de Geografie a Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, afirmă că silvicultura, agricultura și pescuitul sunt cele trei sectoare principale ale economiei care extrag biomasa din Pământ pentru a hrăni, la propriu și la figurat, economiile lumii.
Cerințele tot mai mari de biomasă au avut un impact foarte semnificativ asupra pădurilor din întreaga lume. După multe decenii de exploatare peste rata de regenerare, pădurile acoperă încă aproape o treime din suprafața globală și oferă habitat pentru cea mai mare parte a diversității biologice terestre de pe Pământ.
Aceasta include 80% din speciile de amfibieni, 75 la sută din speciile de păsări, 68 la sută din speciile de mamifere și peste 60 la sută din toate plantele vasculare, cum ar fi ierburile, coniferele și plantele cu flori, care au țesuturi speciale ce transportă apa și hrana în întreaga plantă. Eforturile globale de reducere a ratelor de defrișare și degradare au avut un oarecare succes, dar ambele continuă în ritmuri alarmante și contribuie semnificativ la pierderea continuă a biodiversității.
O compensare prin expansiune naturală și crearea de noi păduri a estimat că 420 de milioane de hectare de păduri au fost pierdute din cauza defrișărilor între 1990 și 2020, deși acest lucru a fost parțial. Rezultatul net a fost o reducere a suprafeței forestiere globale de 178 milioane de hectare.
„Principala cauză a defrișărilor este extinderea agriculturii pentru a hrăni populația globală în creștere și pentru a se adapta la schimbările de regim alimentar care au însoțit creșterea veniturilor. Între 2000 și 2010, creșterea vitelor și cultivarea de soia și de palmieri de ulei de către marile exploatații comerciale au reprezentat 40% din defrișările tropicale. Creșterea agriculturii locale de subzistență a reprezentat alte 33 de procente.
Atunci când pădurile și pășunile sunt transformate în terenuri agricole și pășuni, se poate pierde solul vegetal valoros. Se estimează că jumătate din stratul superficial al planetei a dispărut prin eroziune în ultimii 150 de ani”, completează cercetătorul de la Universitatea Babeș-Bolyai.
Amprenta ecologică a României
Acesta analizează evoluția amprentei ecologice și biocapacitatea României între 1961 și 2024. „Graficul oferă o imagine clară asupra dezechilibrului tot mai accentuat dintre consumul de resurse și capacitatea ecosistemelor de a le regenera.
Începând cu anii ’90, odată cu tranziția economică și creșterea nivelului de trai, România a intrat într-un deficit ecologic cronic.
Amprenta ecologică a crescut constant, în timp ce biocapacitatea a rămas relativ constantă, ceea ce înseamnă că țara consumă mai mult decât poate susține în mod natural. Pentru România, aceste date subliniază urgența adoptării unor politici economice sustenabile.
Este esențială tranziția către o economie circulară, reducerea risipei, investițiile în energie regenerabilă și protejarea capitalului natural. Doar prin integrarea limitelor ecologice în deciziile economice putem asigura un viitor echilibrat și durabil pentru generațiile viitoare”, spune Alexandru Tătar.
Cercetătorul propune și o altă soluție la conservarea resurselor și întârzierea fenomenului de „overshoot”, respectiv realizarea unui nou sistem în lanțul economic de aprovizionare cu alimente.
„Sistemul alimentar actual funcționează conform următorului lanț: producători sau fabricanți, distribuitori (sau angrosiști), comercianți cu amănuntul, clienți sau consumatori. Noul sistem creează un al cincilea element în acest lanț, și anume complexul de resurse alimentare, care urmărește să reducă dependența de importuri și să distribuie resursele alimentare către populația locală. Un exemplu este axa geografică a orezului la nivel mondial: China-Filipine-Indonezia-Vietnam-Cambodgia-Thailanda-Burma-Bangladesh-India-Pakistan.
Această axă susține 90% din consumul mondial de orez, la care se adaugă populația locală, care cuprinde cele mai mari țări din lume din punct de vedere al creșterii demografice. Complexul de resurse alimentare pentru orez este relansat pentru a atenua presiunea consumului intern, pentru a sprijini exporturile și pentru a reduce vulnerabilitatea la schimbările climatice”, mai afirmă Alexandru Tătar.
Complexul de resurse alimentare al axelor geografice prezintă un model economic care previne întreruperile în distribuția alimentelor către populație și ajută la exportul către axele geografice consumatoare fără a pune în pericol securitatea alimentară a populației din axele geografice producătoare.
Cercetătorii în ansamblu sunt de acord că, din perspectivă economică, depășirea resurselor naturale în doar șapte luni este un exemplu clar de eșec al pieței, care afectează pe toată lumea.
Cea mai radicală evoluție s-ar produce dacă ar avea loc reducerea cu 50% a emisiilor de CO2 din combustibilii fosili, ceea ce ar muta „Ziua Depășirii Resurselor Pământului” cu trei luni, până la sfârșit de octombrie.
Foto ilustrativ: Shutterstock
