Omul de bază al lui George Simion, acuzat de abuz în serviciu, este împins discret spre prescripție. Cum a fost blocat vreme de 15 luni dosarul lui Dan Dungaciu

Apărătorii politicianului susțin că acuzațiile nu ar fi suficient de clare. În același timp, Dungaciu este ajutat și de magistrați, care n-au înregistrat nici până în prezent contestația acestuia la hotărârea de cameră preliminară pronunțată în septembrie 2024.

„Undă verde” pentru începerea procesului din septembrie 2024

Pe data de 14 ianuarie 2026, Curtea de Apel București a trimis spre rejudecare partea din dosar referitoare la măsurile asigurătorii dispuse împotriva lui Dan Dungaciu, după ce Tribunalul București a dispus, pe data de 2 decembrie 2025, menținerea sechestrului asupra apartamentului acestuia.

Pe data de 23 septembrie 2024, Tribunalul București a dat „undă verde” pentru începerea procesului pe fond cu privire la Dan Dungaciu pentru patru fapte de abuz în serviciu comise în perioada 2017-2021, cu un prejudiciu de 101.607 lei.

Prim-vicepreședintele AUR a contestat hotărârea pe rolul Curții de Apel București, unde n-a primit nici până acum un termen de judecată.

Urmarea e că Dan Dungaciu e cu 15 luni mai aproape de prescripție, deoarece termenul de stingere a răspunderii penale se va împlini, cel mai târziu, pe 30 octombrie 2029.

Ce s-a prescris și ce nu din dosarul lui Dan Dungaciu

Abuzul în serviciu se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar termenul de prescripție e de 8 ani, care curge de la ultimul act material, în cazul de față, 30 octombrie 2021.

Pe scurt, în calitate de director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale Ion I.C. Brătianu (ISPRI), Dan Dungaciu a semnat patru contracte prin care a alocat – cu titlu gratuit și fără licitație – două spații din domeniul public al statului către o entitate privată.

Spațiile respective sunt în administrarea Academiei Române și fuseseră date în folosință Institutului de Studii Politice.

Este vorba de două camere (725 și 726 – în total 96 mp), situate în Corpul A din Complexul „Leu” de pe Bd. Iuliu Maniu, pe care Dungaciu le-a dat Asociației „Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică” (LARICS).

Contractele  au fost semnate de Dan Dungaciu la datele de 7 iunie 2017, 30 octombrie 2017, 30 octombrie 2019 și 30 octombrie 2021.

Reamintim că profesorul universitar Dan Dungaciu coordonează un master SRI la Universitatea București și a stat, vreme de 12 ani, în fruntea Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I.C. Brătianu, poziții din care a „îndulcit” propaganda rusă și a „propovăduit” apropierea față de China.

Aflat la șefia Institutului de Studii Politice, Dan Dungaciu a dezvoltat două proiecte:

• Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR)
• Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS)

Din iunie 2025 a devenit consultant AUR pe politică externă, iar din noiembrie 2025 este prim-vicepreședinte al partidului, adică „mâna dreaptă” a lui George Simion.

Asta poate fi interpretat în două feluri: fie George Simion are un om apropiat de SRI, fie că SRI și-a „plantat” un om lângă liderul AUR.

Analistul se face că nu înțelege acuzațiile: „Există lacune!”

În procedura de cameră preliminară, avocatul lui Dan Dungaciu a cerut restituirea dosarului la Parchet pe motiv că lipsește descrierea faptei, astfel încât „nu se pot stabili limitele și obiectul judecății”.

• „Nu rezultă corespondența exactă a descrierii faptei cu conținutul legal al infracțiunii imputate, precum și nici exigențele referitoare la o urmărire penală completă și o administrare legală a probelor.
• Se afirmă că procurorul nu a procedat la descrierea în mod clar, precis și complet a acuzațiilor penale formulate, urmărirea penală fiind totodată incompletă în cauză, procurorul limitându-se să descrie generic situația de fapt.
• Există lacune esențiale din perspectiva modului de descriere a elementelor constitutive, dar și din perspectiva concordanței dintre descrierea faptei și conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
• Se mai invocă împrejurarea că obiectul ambelor contracte de comodat și ulterior a actelor adiționale încheiate a fost constituit de un singur spațiu, mai precis de camera 752, unde și-a avut sediul în mod formal Asociația LARICS, dar în rechizitoriu se induce ideea conform căreia au fost date în folosință două încăperi, și anume, camera de 50 mp, respectiv camera nr. 752.
• Din rechizitoriu nu se evidențiază în mod clar elemente faptice care să contureze folosința efectivă a spațiului din sediul ISPRI de către Asociația LARICS.
• Mai mult, actul de sesizare a instanței nu cuprinde nici o mențiune sub aspectul laturii subiective a infracțiunii ce face obiectul acuzației penale, respectiv analiza actelor dosarului și a probelor administrate din care să conveargă forma de vinovăție cu care se pretinde că el ar fi acționat.
• Nu se regăsește nici o mențiune cu privire la probele care ar decela intenția sa directă calificată prin scop, sens în care instanța de judecată se află în imposibilitate de a cunoaște care sunt elementele de fapt care au determinat organul de urmărire penală să considere că latura subiectivă a infracțiunii este realizată în raport de acuzația adusă.
• Mai precizează inculpatul că stabilirea sediului Asociației LARICS a fost pur formală, în scopul dobândirii personalității juridice, în realitate, camera nr. 725 păstrându-și destinația inițială, în sensul că în acea încăpere și-au desfășurat în continuare activitatea angajații ISPRI.
• Scopul pentru care a fost înființată Asociația LARICS a fost acela de a desfășura o activitate de obținere de fonduri private și de a implica și sprijini ISPRI în acțiunile sale prin evenimente, seminarii etc.
• Ca urmare a înființării asociației au fost obținute fonduri prin care s-au organizat evenimente, cercetări științifice, dezbateri, mese rotunde etc. Asociația nu a desfășurat vreo activitate publică în care să nu fie în prim-plan promovat ISPRI.
• A mai opinat inculpatul că nu a avut reprezentarea faptului că și-ar îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu”, se arată în Încheierea finală din data de 23 septembrie 2024.

Instanța: Principala cerere a lui Dungaciu – „un nonsens juridic”

Tribunalul București a respins toate cererile și excepțiile invocate de Dan Dungaciu, a constatat legalitatea administrării probelor și a dispus începerea judecății.

Dan Dungaciu cerea, în principal, restituirea dosarului la Parchet pentru suplimentarea probatoriului.

• „În raport de criticile concret formulate de către inculpat în faza de cameră preliminară în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară urmează să le înlăture ca nefondate.
• Inculpatul consideră că actul de sesizare nu este regulat întocmit, în cuprinsul acestuia lipsind descrierea faptei, fiind o imposibilitate de a se stabili limitele și obiectul judecății. Dimpotrivă, exercitându-și propria sa apreciere, judecătorul de cameră preliminară observă că rechizitoriul emis în cauză îndeplinește exigențele impuse de lege în privința descrierii faptei, neexistând vreo imposibilitate în a stabili în mod adecvat care sunt obiectul și limitele judecății.
• Lectura rechizitoriului relevă că există o corespondență între fapta (conduita faptică) descrisă la pct. II din rechizitoriu și conținutul legal al infracțiunii precizate la pct. IV.
• Parchetul emitent a procedat la o descriere adecvată și clară a acuzației penale formulate, în condițiile în care rechizitoriul este unul amplu, de aproape 50 de pagini, iar o simplă lectură a acestuia este de natură să releve situația de fapt avută în vedere, încadrarea juridică, prezentarea mijloacelor de probă, a actelor procesuale emise în cursul urmăririi penale, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
• În ceea ce privește critica în legătură cu exigențele referitoare la o urmărire penală completă și o administrare legală a probelor, observăm că astfel de aspecte nu au legătură cu modul în care este redactat rechizitoriul.
• Urmărire penală este sau nu este completă, respectiv mijloacele de probă sunt sau nu sunt legal administrate, în funcție de criteriile specifice acestor instituții legale, iar nu în funcție de modul în care se prezintă ulterior conținutul actului de sesizare a instanței.
• Or, în cauză, potrivit aprecierii organului de urmărire penală, această fază procesuală a fost complet epuizată. Instanța de judecată nu își poate substitui propria sa apreciere în ceea ce privește oportunitatea efectuării actelor de urmărire penală sau a administrării anumitor mijloace de probă, după cum nu își poate substitui propria sa apreciere în ceea ce privește oportunitatea administrării și a altor mijloace de probă.
• De altfel, dacă ar mai fi de administrat și alte mijloace de probă, acest lucru se poate face și în fața instanței de judecată, iar un probatoriu incomplet în cursul urmăririi penale nu este un motiv de restituire a cauzei la procuror.
• Dacă în faza de judecată, în etapa deliberării, s-ar constata că probele administrate nu sunt suficiente ca să susțină acuzația, atunci, soluțiile care se impun sunt cele prevăzute de legea procesual penală în mod specific pentru respectiva fază, și în nici un caz nu se poate reîntoarce cauza la procuror pentru a se suplimenta probatoriul, acest lucru fiind un nonsens juridic.
• Or, raportat la urmărirea penală, observăm că aceasta s-a derulat de o manieră legală, fiind parcurse etapele proprii acesteia, neputându-se susține că urmărirea penală ar avea un caracter incomplet.
• Raportat la mijloacele de probă, observăm că acestea au fost administrate în mod legal și nici inculpatul nu a invocat punctual probleme de legalitate raportat la vreuna sau vreunele dintre probele strânse în cauză.
• Dacă, în cursul procesului, se va ivi necesitatea administrării și a altor probe, atunci o astfel de situație va putea fi pusă în discuția părților și instanța se va pronunța asupra ei, fără ca acest lucru să fie de natură a afecta legalitatea fazei de urmărire penală.
• Descrierea faptei realizată prin rechizitoriu este una adecvată, care permite instanței să verifice concordanța de ordin juridic între fapta descrisă și încadrarea ei în drept, aspectul temeiniciei sau netemeiniciei situației de fapt care a fost descrisă fiind o cu totul altă problemă, și anume o problemă de fond, care va face obiectul cercetării judecătorești, respectiv al dezbaterilor și, în final, al deliberării instanței, ocazie cu care se va verifica dacă acuzația penală este sau nu întemeiată.
• Similar, nici aspectele antamate referitoare la latura subiectivă nu sunt aspecte care să facă obiectul discuțiilor în camera preliminară, rechizitoriul nefiind afectat de nici un viciu sub acest aspect.
• Vinovăția cerută de lege pentru a se constata existența unei infracțiuni concrete este cea prevăzută de textul de incriminare și nu este necesar ca rechizitoriul să aducă alte clarificări sau explicații.
• Este însă o cu totul altă problemă a se stabili dacă inculpatul a acționat sau nu cu forma de vinovăție cerută de norma de incriminare, dar acest lucru este tot o problemă de fond, cu privire la care instanța se va pronunța la finalul judecății”, se arată în motivarea instanței.

Acuzațiile DNA pentru „numărul doi” din partidul AUR

Dosarul de abuz în serviciu al prim-vicepreședintelui AUR a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București pe data de 4 aprilie 2024, ca urmare a sesizării instanței de către procurorii DNA cu rechizitoriul nr. 350/2/P/2023.

• „Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu (patru acte materiale), (…) constând în aceea că inculpatul, în calitate de director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale «Ion I.C. Brătianu», (…) la diferite intervale, respectiv la datele de 07.06.2017, 30.10.2017, 30.10.2019 și 30.10.2021, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, (…) a semnat contractul de împrumut de folosință din 07.06.2017, contractul de comodat nr. 151/30.10.2017 și două acte adiționale la contractul de comodat, respectiv nr. 1/30.10.2019 și nr. 2/30.10.2021,
• (Contractele au fost – n.r.) încheiate între ISPRI, în calitate de comodant și LARICS, în calitate de comodatar, prin care au fost date spre folosință, cu titlu gratuit și fără organizarea unor licitații publice, două spații (…), respectiv o cameră în suprafață de 50 mp (camera nr. 726) și camera nr. 725 (în suprafață de 46 mp), ambele aparținând domeniului public al statului, aflate în administrarea Academiei Române și în folosința ISPRI, cauzând o pagubă materială (…) în cuantum de 101.607 lei”, se arată în documentul citat.

Potrivit DNA, paguba reprezintă echivalentul chiriei care nu a fost percepută de instituția publică unei persoane juridice de drept privat (asociație) pentru cedarea folosinței unor spații și obținând totodată un folos patrimonial necuvenit pentru LARICS, reprezentat de folosința, cu titlu gratuit, a unor spații aparținând domeniului public al statului.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro