Face vreo doi ani, apoi, bolnava, obtine suspendarea executarii pedepsei, traind din pensie si din dobanzile unor conturi doar de ea stiute. Interesant e altceva. Anume, felul in care Politia si alte autoritati vinovate pentru fuga peste granita, in anul 2000, a infractoarei – atunci cand, daca era pastrata in tara, mai existau niscaiva documente, se mai putea recupera ceva de la marii profitori si plescari beneficiari ai FNI – incearca sa-si transforme esecul de atunci (daca a fost doar un esec) in succesul de azi. Cum ca Vlas va plati pentru nenorocirea-n care a bagat 300.000 de oameni. Cum ca vor fi stabiliti mai clar ceilalti vinovati, ba, poate, si niste conturi. De aici, speranta desarta – inca una! – a pagubitilor de a mai primi, totusi, cate ceva. Procurorii au anuntat deja ca e vorba de expertize laborioase (apoi de contraexpertize) si ca celeritatea instrumentarii dosarului (implicit procesul) sta la mana expertilor contabili, care cer mult timp. Asa si este. Oricum, toata procedura va dura ani de zile, iar la capatul ei, mai mult ca sigur, se vor pronunta cateva condamnari si se va observa ca desdaunarea e practic imposibila. Altfel spus, autoritatile isi vor fi facut datoria, asa ca „operatia a reusit, pacientul e mort”.