Opinia Zilei | Ţara care-şi ucide viitorul
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sesiunea de vară a examenului de bacalaureat s-a încheiat. Contestaţiile aproape n-au modificat rezultatele. Dezastrul e indubitabil. Peste jumătate din absolvenţi au picat, iar încăpăţânarea lui Daniel Funeriu de a pune totul pe seama videocamerelor care au prevenit copiatul e o diversiune. Ministrul încearcă să mascheze un complex de alte cauze, mult mai profunde, care explică lâncezeala şi precaritatea învăţământului. În primul rând, subfinanţarea inadmisibilă, care determină hemoragia personalului didactic bine pregătit, apoi, nesfârşita schimbare a ciclurilor şi a programelor. Nu în ultimul rând, dezinteresul familiilor şi, pe cale de consecinţă, al elevilor, dublat de starea de indisciplină din multe şcoli. Aşa se face că de pe băncile liceelor (dar şi ale facultăţilor) a plecat nepregătită spre o viaţă în care n-o aşteaptă nimic bun încă o serie de tineri. Inclusiv cei care şi-au luat diploma chiar cu brio. Dramatice sunt cazurile acelor bacalaureaţi care n-au nici un viitor, decât o luptă pentru supravieţuire. Ce-i pot răspunde guvernanţii tinerei bacalaureate (cu 10) care, asemenea altor colegi eminenţi, declară că pleacă în străinătate? Nu la studii, n-are părinţi afacerişti sau demnitari, nu o cheamă Videanu, Vanghelie, Geoană sau Plăcintă, ci ca să se angajeze slujnică, babysitter.
O cifră oficială e de natură să stupefieze. Doar un sfert din tinerii sub 24 de ani au un loc de muncă! Restul? Trăiesc cu gânduri negre, în grija unor părinţi mereu mai bătrâni, mai bolnavi, mai săraci. Sau pleacă peste hotare, urmând îndemnul unor politicieni cinici şi iresponsabili, în cap cu preşedintele, care numesc golirea ţării de creiere şi de putere “libera circulaţie a forţei de muncă”. Nu! E vorba doar de alungarea ei inconştientă, iar tinerii care pleacă acum o fac, majoritatea, fără gând de întoarcere. Dovada e că abia dacă un sfert mai trimit bani acasă, ceilalţi trăgând cu dinţii să-şi facă un rost definitiv pe aiurea, departe de ţara care i-a gonit. “Ţară frumoasă şi bogată, păcat că e şi locuită”, ţară care-şi ucide încet, dar sigur propriul viitor şi care va mai fi locuită, cine ştie, poate de tineri imigranţi de prin ţări şi mai sărace şi mai vitregite decât a noastră. Dacă e posibil.
