Natalia este una dintre femeile care și-au pierdut fiii în războiul din Ucraina. Recent, ea a fost la cimitir ca să curețe zăpada de pe mormântul băiatului ei și să înlocuiască florile înghețate cu un mic brad de Crăciun. Singurul ei fiu a fost ucis în primele zile ale războiului, după ce grupul său de soldați a ajuns până la aerodromul Hostomel, de lângă Kiev, de unde s-a retras ulterior.

Rămășițele lui i-au fost trimise câteva săptămâni mai târziu, chiar înainte de ziua în care el ar fi împlinit 26 de ani.

„Trebuia să se facă ceva”

„Chiar și atunci când sunt bolnavă, vin aici, pentru că mă tem că se va plictisi”, spune Natalia despre vizitele sale săptămânale la cimitir.

Ea crede că invazia „ar fi trebuit să fie planificată mai bine”, pentru a minimiza pierderile, dar nu și-a exprimat furia față de conducerea Rusiei. „Trebuia să se facă ceva”, a declarat femeia, referindu-se la Ucraina.

Acest tip de sprijin continuu a fost un factor crucial în capacitatea lui Vladimir Putin de a evita orice consecințe semnificative pe plan intern ale războiului său, notează publicația americană, care adaugă că, judecând după numărul soldaților îngropați în cimitir alături de fiul Nataliei, există mult mai multe mame în doliu, la fel ca ea.

Cel puțin 20 de rânduri cu câte trei morminte săpate de curând pot fi numărate în orașul Reazan, potrivit sursei citate.

Cu toate acestea, din multe puncte de vedere, Reazan, unde se află două baze militare și care a fost ținta unui atac ucrainean, își trimite tinerii la război cu mândrie, chiar dacă unii se întorc în saci mortuari, mai precizează New York Times.

„Președintele nostru face în continuare o treabă bună”

La 20 de minute de mers cu mașina de la cimitir, în centrul orașului, Marina N. Doronina și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru război. Fiul ei, Vadim, în vârstă de 27 de ani, a fost chemat la datorie la doar câteva zile după ce Vladimir Putin a decretat, la sfârșitul lunii septembrie, mobilizarea parțială în Rusia.

Mamă singură a altor doi copii, dintre care unul cu dizabilități severe, Doronina, asistent medical la domiciliu, depinde de fiul ei cel mare pentru ajutor financiar și muncă fizică în gospodărie.

„Cine îmi va repara acoperișul acum? Avea de gând să-mi repare și gardul în toamnă”, spune femeia, care nu este însă nemulțumită că băiatul ei a fost trimis la război, dar se declară supărată pe „sistem” pentru că nu a putut oferi o amânare în cazul tânărului.

Acum comunică cu Vadim prin WhatsApp. El îi trimite videoclipuri din tranșee, alături de camarazii lui, iar femeia spune că este mândră când îl vede îmbrăcat în haine de camuflaj.

„Această situație trebuie să fie rezolvată cumva”, declară Marina, referindu-se, la fel ca și Natalia, la Ucraina. Nu este de acord cu felul în care autoritățile locale au gestionat mobilizarea, dar își exprimă încrederea în Vladimir Putin.

„Președintele nostru este destul de înțelept și face în continuare o treabă bună”, crede femeia.

Reluând narațiunea promovată de propaganda rusă, Marina N. Doronina afirmă că Occidentul nu numai că luptă în Ucraina, dar și suportă consecințele războiului mai rău decât Rusia.

„Oamenii nu au nimic acolo (în Occident – n.r.). Mergeți la magazinele noastre, avem de toate. Acest lucru nu ne afectează în niciun fel”, mai declară femeia, care admite însă că prețurile au crescut ușor.

Un număr semnificativ de ruși par să fie de acord cu Natalia și Marina.

Un sondaj realizat în luna decembrie de Centrul Levada, un institut independent, a arătat că peste 70% dintre ei susțin „cu siguranță” sau „în mare parte” activitățile armatei ruse, în timp ce 64% cred că țara merge în direcția corectă.

În oraș au venit și 200 de familii ucrainene

De la începutul războiului, în oraș au sosit și aproximativ 200 de familii ucrainene, potrivit Yelenei N. Samsonkina, care conduce o organizație de caritate care colectează haine și produse pentru familiile de refugiați și pentru trupele rusești care au jucat un rol în strămutarea lor.

„Oamenii au devenit mai uniți aici”, în sprijinul efortului de război, a declarat Samsonkina, precizând că „bunicile tricotează șosete, iar copiii scriu scrisori la școală” pentru trupe.

Ea a respins o întrebare referitoare la faptul că armata este slab echipată, având în vedere că voluntarii trebuie să colecteze articole esențiale pentru soldații ruși. „Armata are tot ce îi trebuie”, spune femeia, „dar voluntarii pot procura unele articole mai repede decât birocrația militară”.

Și fiul ei ar putea fi mobilizat, iar Samsonkina afirmă că este pregătit să lupte și că ea nu s-ar opune dacă ar fi chemat pe câmpul de luptă.

„Sunt fericită că am un astfel de fiu. Cum altfel aș putea să mă simt în legătură cu asta? Bineînțeles, sunt neliniștită, sunt foarte îngrijorată. Dar nu am de gând să-l conving să renunțe. Putin a făcut primul pas. Dacă nu ar fi făcut-o el, cine știe unde am fi fost acum?”, mai spune femeia.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.