Este dovedit faptul că o viață amoroasă împlinită poate fi un bun motiv de bucurie, definiția calității vieții într-o măsură. În schimb, o relație toxică, deficitară, nepotrivită pentru unul dintre parteneri sau pentru ambii înseamnă o șansă în plus de a experimenta decăderea, lipsa de bucurie, poate chiar depresia, nervozitatea, dezvoltarea de complexe, etc.
Ce este de făcut? Un specialist, un psiholog Bucuresti sau cel mai apropiat cabinet din orașul de proveniență poate fi primul pas spre a încerca remedierea situațiilor. Relația de cuplu nu trebuie să ajungă într-un impas pentru a solicita ajutor; dar gândirea mai comună este cea care ne îndeamnă a merge la medic când deja avem ce trata, când deja suferința este prezentă. Chiar și în al 12-lea ceas, este de preferat terapia de cuplu, cu implicare a ambilor parteneri.
Viața de familie tipică
Din păcate, unele relații de cuplu nu funcționează din cauza unei proaste abordări a unuia dintre cei doi. Explicația acestui fapt stă în maniera în care a fost crescut și educat. Substratul constă în generațiile din trecut, cele care au educat copii cu o limită în exprimare și cu deficiențe de tot soiul. Au trecut ani în care educația se baza pe fermitate, pe rigiditate și pe privarea copiilor de libertăți; dar până la urmă și adulții erau privați în viața de zi cu zi de tot felul de posibilități. Ori ei nu au făcut altceva decât să continue aceeași poveste.
Spre exemplu, spun specialiștii, copiii ce au fost crescuți fără li se ceară opinia, fară a li se oferi șansa de a spune ce preferă, ajung să fie adulți ce se comportă de asemenea în viața de cuplu. Nu își exprimă dorințele, nici nu le ascultă pe cele ale partenerului.
Un alt exemplu se referă la mentalitatea greșită de a lua totul ca atare. De fapt în viața de cuplu trebuie să existe o constantă îngrijire de sine și de partener. Dacă pentru cariera dorită studiem ani de zile, dacă pentru a îngriji un copil căutăm surse de informare spre a înțelege cum e mai bine de făcut, de ce nu am face același lucru și când vine vorba de viața în doi?
Terapia de cuplu
O mare problemă pe care o au românii se referă și la prejudecata în sine corelată cu terapia, cu mersul la psiholog. Se împotrivesc conceptului, înțelegând că trebuie să își pună pe tapet viața intimă. Nu este plăcut, însă nici nu înțeleg că de fapt acesta este un proces salvator pentru liniștea psihică, pentru viitorul vieții în doi.
Și aici este o întreagă aventură, când unul dintre parteneri refuză cu vehemență terapia. Însă se complace în situația pe care o are sau preferă să creadă că deține controlul și mai degrabă pleacă, rupe relația.
Să privim puțin la alte state europene, acolo unde de altfel terapia este văzută la adevărata sa valoare ca importanţă și efecte. Un divorț nu se pronunță dacă nu se îndeplinesc anumite ședințe de terapie. În caz contrar, după o certitudine aprobată și de specialist, se declară o soluție mai bună separarea. Acest mod de abordare este unul sănătos, care poate aduce viața amoroasă la împlinire sau pur și simplu la un grad de conștientizare a celor doi implicați, pentru a lua o decizie optimă pentru amândoi și viața lor.
Scurtă concluzie
Viața de cuplu are și ea propriile sale suișuri, coborâșuri. Are și ea puls și trebuie întreținută. Cu cât există mai mult interes în acest sens, cu atât mai bine. Cu cât conștientizăm mai repede că ne scapă situația de sub control, cu atât mai repede trebuie să existe atenție îndreptată spre terapia de cuplu. Pare simplu de înțeles, mai greu de realizat.
Din păcate, mulți dintre români nu au o educație a vieții și sănătății psihice. Ajung poate prea târziu la terapie sau chiar deloc, când deja presiunile, stresul, degradarea morală își spun deja cuvântul. Nu degeaba se spune că de la iubire la ură nu este decât un simplu pas. Pentru că nerezolvate, problemele nu dispar ci pur și simplu se amplifică, erod și despart destine.