PD-L in cumpana

Dupa alegeri, mai toate partidele au motive de reflectie. PSD, in pofida scorului surprinzator de bun, a ratat prima sansa, dupa 18 ani, de a avea oficial un primar general la Bucuresti. In PNL, Tariceanu a gasit prilejul de a incerca sa scape de Orban, chiar cu riscul de a-si pune in cap grei ca Antonescu ori Norica Nicolai. Mai ales ca pe seama premierului-presedinte de partid umbla zvonul unui armistitiu cu Basescu, zvon pe care, menajandu-l duios pe Tariceanu intr-o emisiune tv, mesagera Elena Udrea n-a facut decat sa-l confirme. Probabil ca in ambele partide amintite se vor isca in curand furtuni, asa incat apele sa se aseze apoi in timp util pentru parlamentare.
Mai dificila e situatia in PD-L, unde capacul a inceput sa sara de pe oala in clocot. Desi initial clamate de Boc & Co drept stralucite, rezultatele alegerilor demonstreaza un esec. Partidul a fost depasit de PSD pe toate palierele. Lideri marcanti ai sai (Berceanu, Preda, Blaga, Boureanu) s-au facut de ras, iar scorul general, de nici 30% – apropo, e identic cu coeficientul de credibilitate al lui Traian Basescu – demonstreaza o clara cadere in ochii electoratului. Seism neasteptat, fostul lider de la Constanta, Stelian Dutu, a venit si el cu dezvaluiri incendiare, argumentand ca sefii partidului nu sunt decat o fanfara fara personalitate, la mana ‘tamburului major’ de la Cotroceni.
E greu de spus acum cine pe cine trage in jos. PD-L, cu lideri adesea simpli rezoneuri, fara personalitate, cu pendulari doctrinare, ii aduce deservicii lui Traian Basescu sau acesta – dirijand practic si neadmitand nici un cracnet al liderilor pedelisti, orice miscare esentiala a partidului – il depreciaza in perceptia publica? In actuala formula, cu actualul comportament politic, ambii termeni ai ecuatiei sunt perdanti. Si-n toamna, si-n 2009.

Urmărește-ne pe Google News