În primul rând, trebuie spus că instituțiile de control al traficului aerian sunt dotate cu radare meteorologice și află din timp când vine furtuna. De asemnea, avioanele au și ele asemenea radare care scanează norii.
”Avioanele zboară pe anumite rute aeriene, ca un fel de șosele, la anumite distanțe și înălțimi unele de altele. În caz de furtună puternică, unele aeronave evită norii trecând pe deasupra lor. Aparatele care nu pot face acest lucru sunt deviate de la cursul lor, dacă acesta este blocat de nori cumulonimbus, plin cu gheață, purtători de turbulențe violente, foarte periculoși pentru avioane. Prin asemenea nori nu treci cu avionul sub nici o formă, pentru că îi rupe aripile. Este posibil să ai 200 de avioane în asemeena situație, cum a fost cazul de la Timișoara… atunci ele sunt dirijate către rute aeriene învecinate și zboară în șir, sub formă de trenuleț, la distanța de 5 mile unul de altul și la cel puțin 300 de metri mai sus și mai jos față de cele învecinate”, a spus Gabriel Tudorache, controlor de trafic la ROMATSA.
Există și cazuri în care furtună se desfășoară chiar deasupra aeroportului în care trebuie să aterizeze avionul. În acest caz, pilotul este îndrumat să se rotească în cerc deasupra locului în care urmează să aterizeze, până se domolește furtuna, în zona numită ”de așteptare”. Dacă turbulența meteo este de lungă durată, iar rezervoarele de combustibil sunt aproape goale, atunci aeronavele sunt dirijate către aeroporturile de rezervă. Bucureștiul, de pildă, are aeroporturi de rezervă la Constanța și Craiova.
”Dirijarea traficului este făcută de 75 de controlori pe zi. Un controlor de trafic poate dirija, să spunem, aproximativ 28 de aparate deodată. Când depășesc 30, adică se aglomerează, cere imediat ajutorul unui alt coleg și fiecare își împarte rutele pe regim de înălțime, unul între 4.000 și 6.000 de metri, altul mai sus și tot așa”, ne-a mai spus Gabriel Tudorache.