Pentru 2021, copiii din centrele de plasament exprimă dorința unei lumi: „Să mergem și noi în parc, să ne jucăm”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Aproape 53.000 de copii din România sunt în grija statului, fie în centre de plasament, fie în case de tip familial. Pentru ei pandemia a fost ca o închisoare. La propriu. Nu au mai avut voie să iasă deloc din centre. Rarele vizite ale familiei, acolo unde se ținea legătura, au fost sistate.
Cuprins:
Sala de festivități de la Centrul de plasament Sf. Marcellin Champagnat din București păstrează încă urmele Sărbătorilor. Toate mesele sunt unite pe mijloc și într-un colț e rămasă vesela de unică folosință.
Un brad sclipește în mii de culori, iar la poalele lui mai sunt câteva cadouri ale copiilor care au putut totuși să plece acasă. Norocoșii. Când vor reveni vor fi testați COVID și vor sta în izolare până primesc rezultatul.
„Am făcut masă festivă aici, să mâncăm împreună. A fost greu pentru ei în această perioadă”, ne explică Simona Vizitiu, coordonatoarea centrului. Un an cu totul special, în care și personalul a trebuit să se adapteze.
În centru sunt 31 de copii grupați în patru căsuțe, fiecare cu trei specialiști care au grijă de ei. „La anul sperăm să avem patru pentru fiecare căsuță fiindcă am realizat cât de greu a fost acest an. Am avut de gestionat multe probleme emoționale, avem copii și cu probleme psihice”, mai spune coordonatoarea.
Dacă pentru femeia matură rezoluția pentru 2021 este să crească echipa care are grijă de copiii, puștii au visuri care pot părea mai mărunte, dar care ascund multă suferință.
Cornel, cercetașul
Cornel este în clasa a III-a și și-a aranjat freza pentru întâlnirea cu noi. Are niște ochi mari, căprui, care vorbesc în locul lui. Mai are patru frați, trei cu el în centru și un altul adoptat. Familia sa pur și simplu nu a putut să aibă grijă de ei, așa că au ajuns la centru.
<strong>Cornel recunoaște că nu se înțelege mereu bine cu fratele și surorile lui, dar tot e bucuros că sunt împreună. Și pentru 2021 își dorește să poată merge în parc. </strong>
„Îmi plăcea să mă dau în tiroliană, în carusel și să mă joc cu mașinuțele. N-am mai fost de cinci luni”, spune băiatul, căruia îi plăcea să stea în natură. De altfel, e în organizația cercetașilor și a învățat să își ridice cortul și să facă focul. Abilități pe care în pandemie nu a mai putut să le exerseze. Centrul are o curte mare unde ies, dar nu e același lucru.
„Îmi este dor de prieteni, de colegi. Îmi place la școală. Când doamna ne predă materii noi. Anul ăsta a fost mai greu și mă mai și dor ochii dacă mă uit prea mult la ecran”, spune băiatul.
„Dacă e să mergem la școală, m-aș bucura”
Colegul lui de centru, Andrei, s-a obișnuit repede cu școala online. Îi este dor de diriginta lui, pe care deși a cunoscut-o anul ăsta școlar, când a intrat într-a V-a, o consideră cea mai bună dirigintă din lume. A învățat singur să scrie și să citească înainte să înceapă clasa I și nu de puține ori e surprins de educatori cu cartea de matematică în mână, când toată lumea doarme. „Am note mari, am toate mediile de 10 și dacă e să mergem la școală, m-aș bucura”, spune Andrei.
Cea mai mare îngrijorare a lui a fost că nu va mai arăta Crăciunul la fel, că nu vor fi Sărbătorile cum știa. „Mi-am dorit lego, o mașină pe telecomandă și am primit o mașină offroad. N-am pus pe listă, dar am primit și tabletă, a mea, nu de școală, și am primit căciulă, mănuși, îmbrăcăminte de iarnă, dulciuri multe, un fel de rechizite. Nu mă așteptam să fie atât de generos”.
<strong>Dacă ar fi să dea un sfat oamenilor pentru ieșirea din pandemie, cercetașul le-ar spune așa: „Să nu se îngrijoreze și să încerce să respecte regulile, pentru că altfel nu se poate. Nu putem trece altfel peste asta”.</strong>
Sorina, despre școala online
De obicei, la centru veneau mulți voluntari și în timpul verii, și de Sărbători, de data asta nu au mai putut să primească niciun fel de vizitatori. Nici din partea familiei.
Cel mai dificil a fost pentru adolescenți. Faptul că n-au mai avut voie să iasă din centru și n-au mai mers la școală, i-a afectat. „Cu orele online nu cred că am înțeles absolut nimic. Și cred că o să fie greu și la examen. Eram foarte obosită, pentru că trebuia să stau tot timpul cu ochii în telefon, șase-șapte ore. Profesorii fac și ei tot ce pot să înțelegem noi, dar era și lipsă de concentrare”, spune Sorina.
Este în clasa a VIII-a și perspectiva Evaluării naționale o stresează foarte tare. Este de șapte ani în centru împreună cu frații ei. Ceilalți copii din centru au mai putut să își vadă rudele, cu distanțare și mereu cu masca pe față. La ea a fost diferit. „Am putut să mă văd cu rudele, dar problema nu e la mine, e la ei”.
„De obicei, de sărbători, mergeam la mama”
Pe colegul ei de clasă și de centru, Daniel, faptul că nu a mai putut să-și vadă mama, să o viziteze acasă, l-a afectat mult. „Dacă n-ar fi pandemia, aș vrea cel mai mult să merg acasă, să ies cu prietenii mei, la fotbal, ori în parc, la o terasă, ceva. Dar cel mai mult aș vrea să mă duc acasă la mama. De obicei, de sărbători, mergeam două-trei zile, dar mie îmi plăcea foarte mult și mă satisfăcea, fiindcă eram lângă familia mea”.
Chiar dacă locuiește cu mai mulți copii, pe el îl interesa să socializeze în afara centrului, la școală. Doar se pregătește pentru „viața independentă”. „Mai vorbesc și cu doamna bucătăreasă, pentru că atunci când vom ieși de aici va trebui să ne bazăm pe noi și atât, noi trebuie să facem mâncare și să băgăm la spălat. Voi fi pe picioarele mele când ies de aici. Dar mie îmi place să muncesc”, se îmbărbătează băiatul. Să treacă de acest an greu, de evaluarea națională și apoi își face alte planuri.
„Anul trecut m-am simțit foarte închis, adică noi chiar am fost închiși aici. N-am putut să ies, n-am putut să fac nimic. Adică am ieșit trei-patru ore și nu e ca programul de dinainte, când te lăsa la plimbare de la două până la șase”.
Dorințe pentru 2021
2020 a pus în așteptare planuri prețioase pentru alți copii. Maria și frații ei din centru așteptau ca anul ăsta să continue ancheta socială și dacă totul era bine, poate bunica i-ar fi luat acasă. Ce ar face dacă n-ar mai fi pandemie? „Mai întâi i-aș zice bunicii mele să vină, că părinții mei nu știu pe unde sunt. Înainte ne vedeam cu bunica în fiecare săptămână, în weekend. Mă întreabă mereu dacă poate să vină, mă întreabă ce mai fac, cum e cu școala. M-a întrebat dacă poate să mă ia acasă”.
Și lângă bradul în care stau aliniate poze cu fiecare copil din centru pe post de globuri, își pune și o dorință: „Îmi doresc să se termine pandemia asta și să revenim la normal și toată lumea să se bucure”. 2021 preia tot ce a reportat 2020. Măcar pentru ei, că nu e mult, nu e greu.
