Cuprins:
Șapte planete deasupra orizontului
Ultimele zile ale lunii februarie ne oferă un moment unic din an, în care toate planetele sistemului solar se află simultan deasupra orizontului. Pentru a le observa, trebuie să ne aflăm într-un loc cu o vedere clară spre sud și vest (fără copaci, clădiri sau alte obstacole), la aproximativ 45 de minute după apusul soarelui, adică în jurul orei 19:45 (ora peninsulară și a Insulelor Baleare).
Venus și Jupiter domină scena spre sud-vest, strălucind puternic în constelațiile Pești și Taur. Marte, mai sus pe cer și mai la sud, își etalează strălucirea roșiatică în Gemeni. În schimb, Mercur și Saturn sunt mult mai slabe ca luminozitate și foarte aproape de orizontul vestic, făcându-le dificil de distins printre culorile spectaculoase ale amurgului.
Ce se întâmplă după apusul soarelui
Mercur este dificilă de observat, deoarece se află mereu în apropierea liniei de vedere a Soarelui. În cea mai mare parte a anului, este prea aproape de astrul zilei pentru a putea fi separată de lumina solară intensă. Rarele momente în care Mercur se îndepărtează suficient pentru a deveni vizibilă, fie dimineața, fie seara, sunt numărate pe degetele unei mâini. Aceste perioade în care Mercur atinge cea mai mare distanță aparentă față de Soare se numesc în astronomie „elongări”.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_6f1514ba0124c54f52ce8157b9af774c.jpg)
La final de februarie și început de martie, Mercur se află la elongarea sa estică maximă, ceea ce o face mai ușor de observat la crepuscul. Pentru a o găsi, este recomandat să localizăm mai întâi Venus și să ne coborâm privirea vertical până la orizont, deoarece mica planetă stâncoasă se află la doar cinci grade deasupra acesteia.
Și Uranus și Neptun se află acum deasupra orizontului. Deși sunt planete gigantice, distanțele lor uriașe le fac invizibile pentru ochiul liber, fiind necesar un telescop pentru a le observa. Uranus se află la 2.955 milioane de kilometri de Pământ, iar Neptun la 4.620 milioane de kilometri. Prin comparație, Soarele este „doar” la 150 milioane de kilometri distanță. Aceasta este și cauza pentru care cele două planete au rămas necunoscute până în epoca modernă: Uranus a fost descoperită în 1781, iar Neptun în 1845.
Ce este ecliptica
Linia imaginară care traversează bolta cerească și pe care se află aproximativ toate aceste planete se numește „ecliptică”. Este aceeași linie pe care Soarele pare să se deplaseze pe parcursul anului, așa cum îl vedem de pe Pământ. De asemenea, este linia pe care au loc eclipsele, de unde provine și numele său.
Amintim că anul trecut, pe 8 aprilie, milioane de oameni din Mexic, SUA și Canada au admirat eclipsa totală de Soare, când, timp de patru minute şi jumătate, în miezul zilei s-a făcut întuneric.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_c40b2b2848ca155b658226023f1fd567.jpg)
Ecliptica străbate cele douăsprezece constelații ale zodiacului, descrise încă din Antichitate și bine cunoscute până în zilele noastre, fiind repere importante în orientarea pe cer.
Orbitele celorlalte planete ale sistemului solar sunt foarte puțin înclinate în raport cu orbita Pământului. Din acest motiv, pozițiile aparente ale acestor șapte planete sunt mereu apropiate de ecliptică (deși nu exact pe ea). Același lucru se întâmplă și cu Luna. Astfel, la anumite intervale de timp, apar conjuncții și aliniamente spectaculoase între aceste corpuri cerești.
Pe 1 martie are loc conjuncția
Una dintre cele mai interesante conjuncții din următoarele zile va avea loc sâmbătă, 1 martie, când subțirele semilună (Luna Nouă va fi pe 28 februarie) se va afla între Venus și Mercur. Este imposibil să confundăm Venus cu o stea, deoarece nicio stea nu strălucește atât de puternic.
Odată localizate Venus și Luna, trebuie să ne coborâm privirea aproape de orizont pentru a identifica Mercur.
Pe măsură ce iarna avansează, nopțile devin mai scurte, însă avem în continuare aproximativ 13 ore pentru a ne bucura de cerul înstelat și de dansul planetelor. Să profităm de aceste zile în care, de pe „balconul” nostru terestru, putem vedea sau, cel puțin, „simți” prezența celor șapte planete-surori ale noastre, ca și cum sistemul solar s-ar reuni într-o mare întâlnire de familie.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_dc04e4043bfe24aab7dd9c781fc010ee.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_f1151644557da39f84fae40212b79fd1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_af0c59904225d71ef15faaab11d3f33f.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_d4520484ddf084e10d7da158a5f611a1.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_a20695f99c835f03267ac550f950ddd3.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_9262cb220da9665332a12b7a96868828.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_3d3a74d6c89267c1d8db02f3f8bccb33.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_45063146cd597b758e5a7075e6501c45.jpg)