Plauru, Tulcea, după o noapte cu drone. „Cum să ieși în pijamale, în frig, să stai în adăpost? Mai bine mori în casă, la căldură!”

Icoana care protejează adăpostul

Pentru bișonul Groși și omul lui, Constantin, 71 de ani, ziua de după atac a fost una deosebit de liniștită. În Plauru, unde mai trăiesc în jur de 15 oameni, nu se petrec lucruri extraordinare decât noaptea.

Pe un teren viran, la câțiva pași de gospodăria lui Constantin, e un adăpost antiaerian. Un tunel de ciment, acoperit cu un mare milieu de camuflaj, care flutură în vânticelul de octombrie.

În septembrie 2023, Armata Română a amenajat mai multe adăposturi antridronă, pe raza comunei Ceatalchioi, Tulcea. Instalarea prefabricatelor de beton a fost făcută de militari de la Brigada 10 Geniu.

„Ministerul Apărării Naționale edifică spații de protecție a populației la nivelul localităților Plauru și Ceatalchioi, precum și la nivelul altor localități cu un număr mic și foarte mic de locuitori, stabilite la nivelul comitetelor județene pentru situații de urgență”, se arată în Hotărârea de Guvern nr. 31 din 7 septembrie 2023, semnată de premierul Marcel Ciolacu.

„Trebuie să avem grijă să le întreținem corespunzător. Cum le păstrăm, așa le avem”, a declarat primarul din Ceatalchioi, Tudor Cernega, după ce a preluat gestiunea adăposturilor.

La scurt timp după apariția adăpostului vizavi de casa lui, Constantin și-a rugat nepoatele să lipească pe pereții lui o icoană. „E bine să fie acolo, de ce să nu fie?”. Fetele au prins icoana de hârtie cu Maica Domnului cu bandă adezivă de aluminiu, lângă intrarea în adăpost. Au fixat, prin aceleași mijloace zdravene, și „Rugăciunea Sfântului Arhanghel Gavril către Maica Domnului”.

S-au împuținat oamenii pe strada Sălciilor

Sacii de rafie cu lut, depozitați înăuntru, s-au deșirat la colțuri și din pământul galben revărsat pe ciment au răsărit ierburi. Și pe acoperișul adăpostului s-a dezvoltat un covor de vegetație de stepă, la umbra pânzei dantelate pentru camuflaj. Cum ar veni, după ce s-au retras soldații cu utilajele lor, natura și-a reintrat în drepturi.

Plauru are două străzi principale, paralele. Una e Strada Plopilor, ultima stradă din România, pentru că la câțiva metri de ea curge Dunărea. Alta se numește Strada Sălciilor și pe ea sunt distribuite, la distanță unele de altele, gospodăriile încă locuite din sat. Mulți dintre localnicii în vârstă – mai exact, șase – s-au mutat la rude, din cauza războiului care e mult prea aproape.

„Mai sunt doi copii în sat, ai noștri. Merg la școala din Ceatalchioi. Unde să pleci?”, spune Laura, care stă de vorbă pe prispa casei cu o prietenă.

Adevăratul RO-ALERT e Scooby

În adăpostul antidronă aflat la vreo 50 de metri de poarta ei, Laura zice că n-a intrat niciodată. „Bine, de curiozitate, la început, m-am uitat, să văd cum e înăuntru. Dar atât. De-acum, ne-am obișnuit cu atacurile, naiba să-i ia. Știi că nu trage la noi, dar tot stai cu frică. Mai cade naiba peste noi. Uite, aici, după dig, în porumb, a căzut o dronă”.

Înainte de-a primi RO-ALERT-ul, femeia spune că se bazează pe reacțiile câinelui Scooby, un metis de teckel, de dimensiunea unei pisici. În seara dinaintea atacurilor, Scooby presimte primejdia și se strecoară în casă fără să-l oblige stăpânii. Insistă să stea înăuntru, povestește stăpâna lui.

Câinii mari ai Laurei, care dau din coadă veseli în jurul ei, nu reacționează la nimic, nici la artificiile și petardele de Revelion, nici la zgomotele de bombardament. Găinile nu se agită nici ele. Singurul dotat cu senzori de pericol e Scooby. El e și singurul paznic al familiei care s-a apropiat să adulmece aparatul de fotografiat.

„N-ai bază că ai noștri doboară dronele”

„Frică? Nu chiar. Dar poți să dormi, când bubuie și vezi cerul roșu în zare, zici că arde pământul? De la unu la trei am stat trează, apoi la cinci am plecat la muncă”, spune prietena Laurei.

„Noi așa trăim, de trei ani. Știți unde îi doar pe conducători de noi? În c.r îi doare. Nu ai bază că dacă vin dronele peste noi, ai noștri le doboară. Cu ce să le doboare? Că nu e nimic pe-aici, prin zonă”, spune femeia, îmbrobodită până peste frunte. Nici nu mai are rost, adaugă ea, privind în zare, să își reverse năduful, să spună cui vrea să audă ce probleme au românii din Plauru.

De fapt, românii din comuna tulceană sunt mai bine păziți decât ar crede. Nu de drone, de presă. Când am intrat în comuna Ceatalchioi, am întâlnit mai mulți polițiști decât oameni. Mașina ziarului a fost oprită de trei ori, de trei echipaje ale Poliției de Frontieră, care ne-au cerut actele la verificat.

La ultimul control, am fost sfătuiți să anunțăm din timp autoritățile când vrem să facem un reportaj în zonă, „să nu ne trezim cu miștouri pe internet. V-a văzut șefa noastră și ne-a certat că de ce v-am lăsat să umblați pe aici, fără să ne spuneți ce căutați”.

„Pe drumul ăsta nici tancurile nu pot circula”

„Drumul ăsta l-ați pozat?”, ne întreabă Laura. Ea pare să fi depășit de mult furia pe care o exprimă prietena și vecina ei. A trecut în faza clasică de resemnare. Zâmbește. „Pe drumul ăsta nici tancurile nu pot circula. Uitați, până aici poate veni cu mașina soțul meu, când se întoarce de la muncă”. Arată spre niște tranșee cu creneluri de pietriș, pe care natura soră cu românul le-a modelat în spiritul devizei „Pe aici nu se trece!”.

Acum e vreme bună, pământul, chiar și denivelat, e zvântat. Se poate merge. Dar dacă plouă, e jale. E „Lăsați orice speranță, voi care intrați în Plauru”.

Pentru Constantin, lângă care e amplasat celălalt adăpost din Plauru, lucrările la strada Sălciilor au reprezentat ceva interesant de văzut, o plăcută întrerupere a rutinei cotidiene. A stat pe băncuța lui, cu Groși lângă el, sub un mic acoperiș de tablă zincată, cu picioarele pe o scândură sprijinită de doi bușteni, suport ferm pe sol nestatornic.

Întâi a venit un buldoexcavator, manevrat de un nepalez, și a săpat rigole pe lângă drum. „Știți cât muncea băiatul ăla? Foarte harnic, mi-a plăcut de el, a făcut treabă bună. Vreo două luni de zile a săpat. Măi omule, ziceai că turna asfalt, așa de bine lucra”.

Apoi au venit alți muncitori și, Constantin nu-și explică nici acum de ce, „nu le-a semnat primarul, nu era lățimea bună”, au astupat șanțurile muncite de nepalez.

„Era mai bine șoseaua dinainte decât asta. Au scos pietroaie de aicea și le-au pus lângă transformator, acolo”.

Pe marginea drumului au fost puse marcaje: sfori legate de bețe cu PET-uri în vârf. Apoi nu s-a mai întâmplat nimic.

„Ca un stol de grauri se ridicau dronele”

„Adăposturile astea sunt bune vara, că se joacă copiii acolo. Ce să faci cu ele?”, se miră retoric Constantin. „Prima dată mi-o fost frică, acuma m-am învățat. La început, atunci, o fost mai greu”.

„Aseară au fost multe tare dronele. Înainte, porneau după ora 3. Acuma, au pornit devreme. Bubuiau tare de tot. Pe la unu și ceva, două, se vede o flacără așa, dincolo de copacii ăia. Îți dai seama ce flacără era, cât era de înaltă, dacă o vedeam din curte, pe cer? Ca un stol de grauri se ridicau dronele”.

Pensionarul din Plauru se îndoiește și de utilitatea adăposturilor, și de utilitatea RO-ALERT-ului, care zbârnâie pe telefonul lui, de obicei, după ce s-au terminat atacurile. „De ce îl mai dă, după ce s-a oprit? Atacurile au început la unu, RO-ALERT-ul l-am primit la 3”.

Groși, proaspăt „berberit”, adică tuns, și numit după o prăjitură cu griș, are instinctele tocite de traiul în casă, cu oamenii. „Doarme și el, ca noi. Nu simte. Se trezește dacă ne trezim. Dar să ieși în frig în pijamale, să te duci în adăpostul ăla? Mai bine stai în casă, mori la căldură. Avem beci, dar dacă beciul cade peste noi, când vine. Dar nu vine acuma…”.

Pensia lui Constantin ajunge pentru țigări, pe care le detestă, dar nu le poate lăsa, „pâine și ceva benzină la mașină, când te duci la oraș. Mai creștem păsări, capre. Dar, dacă le creștem, trebuie să le cumpărăm mâncare și lor”.

Cel mai apropiat magazin e la 8 kilometri, în Ceatalchioi. Constantin își face aprovizionarea la Tulcea. Stau singuri, el, soția lui și câțiva bișoni, dar au copii mari, la casele lor, iar în vacanțe curtea se populează cu nepoți.

„Dacă am medic de familie? Înainte, ziceam că-mi fac revizia direct la spital. Acum cred că mă duc direct la morgă. Nu mai ține. Mă dor toate. Și stomac, și picioare, și cocoașă. Acum vreo cinci-șase ani, când am fost internat, mi-am făcut ultimul control”.

Istoria pe bani publici a drumului de noroi din Plauru

Strada Sălciilor din Plauru apare în contractul în valoare totală de 1,6 milioane de euro, contract pe care Primăria Ceatalchioi l-a atribuit, prin procedură simplificată, firmei Astor Com SRL din Târgu Mureș.

Proiectul prevedea modernizarea a 7 kilometri de drumuri de interes local din comună și a fost finanțat prin Programul Anghel Saligny. Contractul a fost încheiat în august 2024, iar durata lui a fost de 12 luni.

Conform termene.ro, în 2023, Astor Com a beneficiat de fonduri UE – 720.000 de euro, precum și de fonduri de la bugetul de stat – 125.000 de euro, pentru un proiect derulat prin Programul Operațional Regional.

Înființată în 1993, compania din Târgu Mureș a câștigat 74 de licitații și 300 de achiziții pe bani publici. Acționarul majoritar și administratorul Astor Com SRL este Mihai Petrică Sala. În decembrie 2024, la patru luni după semnarea contractului de modernizarea drumurilor din Ceatalchioi, Sala a fost plasat sub control judiciar. El este coinculpat în dosarul fostului primar din Târgu Mureș, Soos Zoltan.

Omul de afaceri este acuzat de procurori că l-a mituit pe edil cu bani, dar și cu opere de artă, în valoare de 200.000 de euro. În schimbul acestor cadouri, fostul primar i-a încredințat firmei lui Sala „mai multe contracte cu obiect lucrări de intervenții și reparații străzi, trotuare, parcări și lucrări edilitare (apa-canal), precum și amenajări infrastructură”, se arată într-un comunicat al DNA.

Tot în urma unei anchete a DNA, Sala a fost condamnat, în 2012, la un an de închisoare cu suspendare condiționată, pentru infracțiunea de dare de mită.

Cumpărăturile de milioane de euro ale comunei Ceatalchioi

De când a început războiul din Ucraina, comuna Ceatalchioi, 531 de locuitori, a cheluit 2,73 de milioane de euro prin licitații publice, astfel:

1,6 milioane de euro pentru modernizarea drumurilor către SC Astor Com SRL

9.907 euro pentru delegarea serviciului de gestiune a iluminatului public către firma Electro Instal SRL din Tulcea

193.999 de euro pentru o autospecială de pompieri de la Romprim

339.240 de euro pentru o platformă integrată de servicii electronice de la Orange România.

94.960 de euro pentru un buldoexcavator de la Kuhn România.

79.848 de euro pentru un ponton de acostare de la SC Sandunav Intermed din Călărași

67.880 de euro pentru un încărcător multifuncțional de la Kuhn România

337.000 de euro pentru reabilitarea sediului primăriei de către Sercons&contractor din Sulina.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 25

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro