Povestea cântăreței din Ucraina devenită cunoscută în Maramureș: „Nu mă gândesc că putem ajunge, ca oameni, în război”

În ultimii 10 ani, Ulyana Iurcuț și-a făcut un nume în nordul Maramureșului. Profesoară de muzică la Școala Gimnazială de Arte din Sighetu Marmației, membră a formației Iurcuț, care cântă muzică populară românească și ucraineană, ea a ales să plece, alături de soțul pe care l-a cunoscut la facultate, în Ucraina. Și să înceapă o viață nouă la noi, la sud de Tisa.

Face naveta între satele Valea Vișeului, Crăciunești și orașul Sighetu Marmației, unde predă pianul și de unde participă la concursuri naționale și internaționale cu elevi, fie că vorbim de clasa a IV-a, fie că vorbim de clasa a VIII-a.

Într-un interviu de pace într-o perioadă agitată pentru țara ei de baștină, Ulyana vorbește despre acasă, despre România și despre lucrurile care îi unesc pe români și pe ucraineni.

– Ulyana, de când ești în România?
– Uite, cred că ne apropiem de 10 ani. Imediat după ce m-am căsătorit cu soțul meu, Mikola, care e ucrainean din România, din satul Valea Vișeului, am stat mai întâi în Ucraina. Apoi am ajuns la el acasă când fiul nostru a făcut doi ani.

– V-ați cunoscut la Conservator?
– Da, la Ivano-Frankivsk, în Ucraina. E un oraș frumos, nu departe de granița cu România. 

– Pe cine ai lăsat în Ucraina?
– Părinții mei, mai am o soră acolo. Eu sunt din Colomeea, oraș din vestul Ucrainei.

– Nu te gândești…
– Nu, nici nu vreau să mă gândesc că s-ar întâmpla ceva și în cazul familiei. Nu mă gândesc că ar trebui să plece de acolo. Vreau să merg la ei în pace, așa cum este și acum. Nu mă gândesc că putem ajunge, ca oameni, în război. 

Nu am renunțat la cetățenia ucraineană, cu toate că am învățat deja română, iar mama mea se amuză că deja vorbesc ucraineană cu accent de Valea Vișeului (râde).

„Maramureș, plai cu flori”

– Ești artistă, concertmaistru. Care e prima melodie în limba română pe care ai cântat-o aici?
– „Maramureș, plai cu flori”. Ea e prima melodie pe care am învățat-o în românește. Acum cânt mai multe. Îmi place foarte mult „În grădina lui Ion”.

– În plus, știu că, alături de soțul tău și de cumnat, cântați într-o formație numită după numele vostru de familie, Iurcuț.
– Sigur. Înregistrăm mereu cu artiști din România, Ucraina și chiar Republica Moldova. Videoclipurile noastre au succes în Ucraina, unde au fost preluate inclusiv de televiziunile etno de acolo. Cântăm mult și în ucraineană. În limba maternă, prefer un cântec liric, „Oi che to kin stoit”. (n.r. Un cântec de dragoste despre doi tineri care se iubesc la prima vedere după ce băiatul o zărește pe fată pe un cal cu o coamă gri)

– Și, de 7 ani, ești și profesoară de pian în România.
– Da, am deja și gradul II. Predau la școala de muzică și arte din Sighetu Marmației. Am copii buni, etnici români, doar doi erau din sate ucrainene din România. Am învățat cu ei limba română. 

– Folosim cumva, cu toții, viața cotidiană firească împotriva temerilor de război. De aceea dialogul nostru nu se vrea spectaculos, ci normal. Cum îi vezi pe copiii români, sunt talentați?
– Merg cu ei la concursuri naționale și internaționale, am fost în orașe precum Târgu Mureș, Iași, Cluj-Napoca. Au luat locuri I, locuri II, am fost foarte mândră de ei. Unii dintre ei, precum o fetiță de clasa a VIII-a, au luat alte drumuri, s-au apucat de medicină, însă m-au impresionat. Acum am un băiat de clasa a IV-a care cântă foarte bine la pian.

„Oportunitatea Uniunii Europene”

– Care e diferența între școala ucraineană și cea românească?
– În România există anumite oportunități pe care nu le ai în Ucraina. Și asta grație Uniunii Europene. 

– Explică-mi, te rog.
– Există posibilitatea perfecționării, există posibilitatea, am văzut și la școli, atragerii unor fonduri europene. În Ucraina ești pe cont propriu în unele lucruri, nu ai susținerea comunitară de care te bucuri în România. În schimb, există și elemente care mă bucură în Ucraina. De exemplu, în orașul meu natal, Colomeea, există trei școli de muzică. Școală de muzică unde se pune accent pe partea folclorică, alte școli unde se insistă mai mult pe muzica clasică. Ai ce alege și în Ucraina.

– Câți locuitori are Colomeea?
– E puțin mai mare decât Sighetu Marmației, vreo 60.000 locuitori. Sighetul are 40.000. 

Unde ar vrea să se întoarcă în Ucraina

– Ai călătorit în România. Cum ți se pare țara?
– E minunată. Mi-au plăcut mult Castelul Corvinilor din Hunedoara și Băile Herculane, deși m-am întristat că nu sunt mai bine întreținute, deoarece potențialul e uriaș. La fel, Oradea și Clujul m-au impresionat ca orașe.

– Oamenii?
– Mă bucură că-n zona în care stau se păstrează tradițiile. Oamenii vorbesc și română, și ucraineană. Sigur, există sate în care ucraineana a început să dispară, dar unde stau eu, nu. Și asta mă bucură. 

– Ai spus că speri că situația nu va escalada în Ucraina. Care sunt locurile de acolo pe care ai dori să le revezi? În afară de casă, sigur.
– Ivano-Frankivsk, locul în care mi-am cunoscut soțul. E unul dintre locurile mele preferate din țara mea. Alături de Lviv, care e superb. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro