Povestea cutremurătoare a unui prizonier Hamas: „Mâncam făină crudă”

„Prietenul meu striga: «Nu te duce!», dar eu am fost încăpățânat”

„Era ca și cum aș fi murit și m-aș fi născut din nou”. Așa descrie Bannawat Saethao eliberarea sa după 480 de zile de captivitate. Lucrător agricol plecat în Israel pentru a-și întreține familia, tânărul thailandez a fost prins în mijlocul unui război care nu era al lui.

În dimineața zilei de 7 octombrie 2024, Bannawat se trezise devreme, își sunase soția și își văzuse fetița de doar o lună pe ecranul telefonului. Nu apucase niciodată să o țină în brațe. În timp ce colegii săi se adăposteau într-un buncăr, el s-a oferit să verifice o ușă din spate. A fost decizia care i-a schimbat viața.

„Prietenul meu striga: «Nu te duce, nu te duce!», dar eu am fost încăpățânat”, povestește bărbatul. Când a deschis ușa, a văzut oameni înarmați alergând spre el și a înțeles imediat că nu erau soldați israelieni.

A fugit, dar gloanțele l-au ajuns din urmă. Unul i-a străpuns palma, altul i-a lovit umărul. A căzut cu fața în pământ și, în disperare, a ridicat mâinile și a strigat: „Thailanda, Thailanda! Nu știu nimic, îmi pare rău.” Unul dintre atacatori i-a pus piciorul pe cap, îngropându-i fața în nisip. A fost împușcat pe lângă corp, apoi tras brutal de cămașă și luat prizonier.

Recomandări

Kremlinul prezintă o listă cu cinci condiții pentru a respecta armistițiul din Marea Neagră. Ce vrea Vladimir Putin

480 de zile de captivitate și o luptă pentru supraviețuire

Ținut în diverse locații din Gaza, mutat mereu noaptea, uneori deghizat în femeie pentru a nu fi recunoscut, Bannawat trăia într-un coșmar continuu. A fost de mai multe ori închis singur, alteori împreună cu alți prizonieri thailandezi.

„Ne întrebam de ce am fost capturați. Nu aveam nicio legătură cu acest război, dar eram tratați ca niște prizonieri de război”, povestește Bannawat în lacrimi. Cel mai greu moment a fost când au fost abandonați timp de șase zile, fără hrană sau apă.

„Mâncam făină crudă, nu aveam gaz, nu aveam electricitate, nu aveam nimic”, retrăiește el acele momente, în care spune că s-a gândit de multe ori să evadeze, dar nu avea unde să fugă. „Mă întrebam: «Bine, scap, dar unde mă duc apoi?»”

Lacrimi, bucurie și o nouă viață

După 480 de zile, în februarie 2025, Bannawat a fost eliberat împreună cu alți patru conaționali. La spitalul din Israel, a reușit să-și vadă pentru prima dată familia.

„Atunci am izbucnit în plâns. Îmi vedeam părinții, soția, copiii…”, spune bărbatul. Apoi s-a întors acasă, în satul său din nordul Thailandei, și și-a strâns pentru prima dată fetița în brațe.

Recomandări

Bogdan Peșchir și „oastea” lui Călin Georgescu. Victor Micula, Tzancă Uraganu, Oana Zăvoranu, Mădălin Ionescu, plătiți pentru a-l susține pe fostul candidat extremist

„Nu puteam să-mi imaginez cum arată în realitate. Acum am văzut că îmi seamănă. Aș prefera să rămân aici, să fiu alături de familia mea. Am pierdut prea multe momente alături de ei. Acum vreau să recuperez timpul pierdut”, spune el și promite că nu se va mai întoarce niciodată la muncă în Israel.

Dar, așa cum el nu își va mai părăsi niciodată țara, nici amintirile nu-l părăsesc. Soția sa, Wichayada, îl surprinde deseori trezindu-se speriat în miez de noapte, cu gândul că este încă prizonier.

Recent, Hamas a anunțat că nu va mai elibera ostatici decât după încheierea unui acord de încetare a focului.

Urmărește-ne pe Google News