Pacientă cu cancer din România cumpără din Germania medicamentele care-i salvează viața: „Plătim 256 de euro pe fiolă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În timp ce autoritățile se contrazic pe tema stocurilor, bolnavii de cancer din România sunt lăsați să se descurce singuri. Elena, o pacientă diagnosticată cu cancer la vezică, a recunoscut pentru Libertatea că este nevoită să-și aducă citostaticele din străinătate, prin intermediul unor firme private, pentru că în țară nu sunt. Alin Bujan, director executiv al Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) și pacient cronic, a atras atenția că: „Guvernul e obligat prin Constituție să fie proactiv. Frica de a nu avea medicamentul luna viitoare ne dărâmă pe toți”.
Cuprins:
- Pacientă cu cancer:„Până în septembrie mi s-a spus că nu există nimic pe stoc”
- FABC: „Nu încurajăm cumpărarea din alte țări. Statul e obligat prin Constituție să asigure tratamentul”
- Discontinuități cronice și teama care îi doboară pe pacienți
- Traseul disperării: De la blocajul din Bulgaria până la rutele de import din Turcia sau India
Urmărește, de luni până duminică, de la ora 18:00, Focus la Prima TV.
Pacientă cu cancer:„Până în septembrie mi s-a spus că nu există nimic pe stoc”
Realitatea de pe holurile spitalelor și din depozite arată o încercare continuă de supraviețuire. Lipsa medicamentelor esențiale împinge zilnic pacienții oncologici la soluții de avarie, costisitoare și pline de riscuri.
Elena Popa are nevoie de Epirubicină, un tratament oncologic indicat în multiple tipuri de cancer, de la cel mamar sau pulmonar, până la cel de vezică urinară sau ovar.
Când a început ședințele de tratament în luna iulie, s-a izbit direct de un zid birocratic și logistic: medicamentul lipsea complet din România.
„La data de 1 iulie era out of stock din toate depozitele din România. Nu se găsea la niciun distribuitor și în niciun spital. Credeți-mă că, am verificat prin toate conexiunile. În depozite nu exista nimic!”, povestește pacienta pentru Libertatea, referindu-se la medicamentul de care are nevoie cu disperare.
Soluția a găsit-o comandând în străinătate și suportând costurile din propriul buzunar. Prin intermediul unor firme din țară (precum cea din Târgu Mureș) a comandat tratamentul în Germania. Prețul? Uriaș pentru un pacient român: 256 de euro pentru o singură fiolă, de care are nevoie săptămânal.
,,Am ajuns la sapă de lemn. Plătim 256 de euro pe fiolă și asta nu e tot”, a spus Elena. Transportul, costă și el în jur de 40-50 de euro, și este o cursă contra cronometru. Epirubicina necesită condiții speciale de refrigerare, navete frigorifice dedicate și transport rapid.
„Trebuie adus în anumite condiții, să nu facă multe drumuri, să stea la rece. Trimitem dosarul medical și rețeta originală prin curierat, ei fac comanda în Germania și ne livrează fiola”, explică pacienta.
Iar calvarul ei nu se oprește aici: urmează o nouă etapă de tratament din octombrie, pe care va trebui să o achite integral din propriul buzunar.
Clinica privată unde s-a operat nu asigură spitalizare de o zi pentru administrarea schemei pe care pacienta vine să și-o cumpere singură, așa că ajunge să dea 1200 euro pe tratament, plus vreo 400 de euro consultațiile pe lună ca să poată face tratamentul injectabil acolo, deși plătește asigurări de sănătate în România și fiind bolnavă de cancer ar trebui să beneficieze de tratament gratuit.
FABC: „Nu încurajăm cumpărarea din alte țări. Statul e obligat prin Constituție să asigure tratamentul”
Cazul Elenei nu este singular. Tot mai mulți pacienți disperați ajung să-și cumpere tratamentele din străinătate sau prin filiere private, o practică pe care reprezentanții pacienților o privesc cu îngrijorare.
„Noi nu încurajăm genul acesta de abordare. Pacienții trebuie să-și primească tratamentul gratuit, acolo unde au medicul curant, nu să fie lăsați să-și cumpere din alte țări! Bine că există privați care rezolvă o problemă punctuală a sistemului, dar unii pacienți sunt amărâți, n-au bani să-și caute firme și să-și plătească fiolele. Asta chiar nu e o soluție”, a declarat Alin Bujan, directorul executiv al Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC).
Potrivit reprezentantului FABC, paradoxul cel mai mare este că nu lipsesc doar terapiile noi și scumpe, ci tocmai medicamentele oncologice uzuale, aprobate de peste 15 ani, care au prețuri mici și sustenabile pentru stat, dar pe care lanțul de aprovizionare le pierde din cauze financiare și logistice.
Discontinuități cronice și teama care îi doboară pe pacienți
Pentru Alin Bujan, lupta cu sistemul nu este doar o activitate profesională, ci una profund personală. Fiind el însuși pacient cu o afecțiune cronică, înțelege perfect prin ce trec bolnavii de cancer.
„Frica te doboară. Gândește-te că ai tratamentul luna asta, dar nu știi dacă luna viitoare o să-l mai ai. Iar asta e o constantă pentru toți pacienții, chiar și pentru mine. Până la urmă, toți suntem pacienți în sistemul ăsta”, mărturisește reprezentantul FABC.
Alin Bujan a enumerat câteva dintre citostaticele pe care românii nu le găsesc: Ifosfamida, Paclitaxel, Lomustina, majoritatea platinelor - cisplatin, oxaliplatin, etc - cu sincope, spune reprezentantul FABC.
Despre lipsa de transparență a stocurilor din depozite și din platformele Ministerului Sănătății, Alin Bujan atrage atenția că nimeni nu oferă o imagine reală în timp real:„Nu-ți dă nimeni acces în depozite să vezi ce se întâmplă cu exportul paralel. Nici în sistemele electronice ale Ministerului Sănătății nu am certitudinea că stocurile sunt raportate în timp real.”
Ministerul Sănătății a anunțat un audit complet asupra întregului lanț de aprovizionare și modificarea pragului pentru Autorizațiile de Nevoi Speciale (ANS). În prezent, procedura se poate declanșa doar când stocul scade sub 10%, iar Ministerul analizează creșterea acestui prag minim pentru a putea interveni preventiv, mult mai devreme.
Bujan însă este de părere că: „partea asta cu ANS-urile trebuie să fie o chestie permanentă care monitorizează toată piața, nu doar intervenții punctuale. Ce nu poate să aducă privatul, trebuie să aducă statul. Este o obligație constituțională! Guvernul trebuie să fie proactiv în a rezolva problemele astea.”
Traseul disperării: De la blocajul din Bulgaria până la rutele de import din Turcia sau India
Problema accesului la tratamente oncologice este amplificată de modificările legislative din țările vecine și de lipsa de acuratețe a stocurilor oficiale raportate de stat. Alina Comănescu, fondatoarea Asociației Sănătatea Pentru Comunitate și navigator de pacienți, a explicat pentru Libertatea faptul că vechile soluții la care apelau pacienții români s-au blocat treptat.
„Bulgaria a fost ani de zile o opțiune de salvare pentru români, însă de aproximativ 2-3 ani au trecut toate tratamentele oncologice injectabile în circuit închis, adică doar prin farmaciile spitalelor. Nu se mai pot cumpăra direct din farmaciile de stradă. Eventual, mai pot fi găsite doar anumite tratamente sub formă de tablete, dacă există pe stoc”, declară Alina Comănescu.
În plus, cifrele furnizate de autorități privind disponibilitatea medicamentelor în spitale și depozite nu reflectă adesea realitatea din teren. „Nu se știe cât de des se actualizează datele pe stocurile Ministerului Sănătății. Figurează sute de flacoane în sistem pe un anumit județ, iar când pacientul caută, nu găsește nimic. Statisticile pot fi doar pe hârtie, iar stocurile tampon de 10% propuse în trecut nu cred că există în realitate”, avertizează aceasta.
Puși în fața unui zid, bolnavii și aparținătorii ajung să exploreze rute tot mai îndepărtate și neconvenționale pentru a-și salva viața.
„Pentru tratamentele care nu sunt decontate în România, care sunt recomandate ghidat dar considerate off-label, sau pentru terapiile scumpe, pacienții ajung să meargă personal în Turcia sau chiar să le comande din India. În Turcia, din cauza devalorizării lirei, unele tratamente se găsesc semnificativ mai ieftin decât în Europa, unde pot costa și 2.600 de euro. Fiecare caută soluții în funcție de cât de disperat este, deși riscurile și costurile logistice sunt uriașe”, concluzionează Alina Comănescu.
Adyspa 27.08.2026, 23:46
Eu locuiesc in spania de 21 ani.sufar de o boala cronica.spondiloza anchilozanta.trebuie sa fac o injectie la fiecare 15 zile.Adalimumab(Humira).din fericire este totul gratuit.le ridic de la farmacia Spitstului.daca eram in romania....nici nu vreau sa ma gandesc.cati bani trebuia sa platesc.din cauza sistemului corupt si bolnav in toate institutiile statului,nu vor foarte multi romani sa se intoarca in romania.aici nu conteaza ca nu mai lucrezi de 1 an sau 5 ani.nu platesti nimic tratament pt boli cronice.