Povestea de film a lui Mihai Leu

Cuprins:

A început cu tenisul de câmp: „I-am dat o rachetă peste picioare unui băiat”

Viața lui Mihai Leu a pornit la drum într-un mediu sportiv. „Sportul l-am început când aveam 4 ani. Am mers la înot, la Reșița. După câțiva ani ne-am mutat la Hunedoara și părinții m-au înscris la tenis de câmp. Am făcut și prostii… I-am dat o rachetă peste picioare unui băiat, m-am speriat că vine antrenorul și am plecat… Nu mai m-am dus”.

Cum i-a schimbat destinul o vizită la bunicul

O vizită la bunicul de la Brăila i-a schimbat destinul: „La box am ajuns cu bunicul meu care era brăilean. Brăila fost capitala boxului în România! Cu el am fost și am rămas încântat. Dar de înscris m-a înscris un unchi”.

Aventura în box în pornit la drum în 1977, când a început să boxeze la Clubul Constructorul din Hunedoara. A urmat Clubul Metalul din 1981, iar în 1982 a ajuns la București, la Dinamo.

Cum a încercat să-l recruteze Securitatea: „Nu pot face așa ceva”

„La Dinamo aveam un colonel care se ocupa de secția de box. Într-o zi, m-a chemat la el: «Uite, Mihai, tu ești un băiat cuminte, o să avem grijă de tine, dar și tu ai colegi care vorbesc urât de țară, care vor să plece. Tu să ne spui, că așa e frumos…». «Tovarășu colonel, nu vă supărați, dar sunt colegii mei și nu pot să fac așa ceva»”.

„Le era frică că fug. Tata a avut o tentativă să rămână în Austria”

A fost momentul când pentru campionul României la amatori începeau problemele: „Mă trimiteau doar în statele comuniste la concursuri. Le era frică să nu fug. Pentru că tatăl meu a avut o tentativă să rămână în Austria și de aici mi s-au tras”.

Anul 1986 l-a prins la clubul Steaua, iar după un concurs în Cuba, când a adus două casetofoane ascunse în valiza cu haine, fiind prins la graniță, a decis să trebuie să plece cât mai rapid din România comunistă

Evadare din comunism, pentru 700 de dolari

Planul său a fost pus la cale chiar la următorul concurs, în Grecia, la Patras. Anul 1987, cu doi ani înaintea Revoluției și căderii regimului Ceaușescu.

„M-a învățat un prieten din Franța să mă duc în Atena, unde era restaurantul București, se strângeau românii. Le-am spus ce vreau și m-a luat un tip acasă la el. Am stat cam o lună de zile în Atena, apoi am plecat spre Franța. Ca să ajung din Grecia în Franța am făcut-o cu un șofer de TIR englez. Contra sumei de 700 de dolari m-a ascuns în TIR: în spatele scaunelor exista un pat, iar sub pat, o ladă. M-a băgat în acea ladă. Am stat 36 de ore acolo”, a povestit Mihai, pentru Gazeta Sporturilor.

De la Paris, la Leverkusen, „în portbagaj, cu haine peste mine”

La Paris a ajuns cu puțin înainte de Crăciun. L-a căutat pe antrenorul naționalei de box a Franței, pe care nu l-a găsit. „Singurele acte pe care le aveam erau legitimația de boxer, pe care o țineam la brâu, și buletinul. Acolo am stat la un tip cu ocupații nu prea normale. Dar după o perioadă de timp mi-a zis că cel mai bine pentru mine e să ajung în Germania. Și am ajuns… În portbagajul mașinii, cu haine peste mine!”, a dezvăluit, în 2021, Leu.

A lucrat la un abator din Leverkusen

Aventura nemțească a început la Bayer Leverkusen. În paralel a lucrat pentru scurt timp la un abator, dar pentru că nu i-au fost ascultate condițiile a demisionat imediat. „Mă trezeam la 5 dimineața, dar eu aveam nevoie de bani în fiecare zi, nu doar la finalul lunii. N-au vrut să mă asculte, așa că mi-am dat șorțul jos și am plecat”, spunea Mihai.

Cariera de profesionist a început în 1991. La primul meci, în runda 5, mi-am rupt un tendon la gleznă și am fost operat la picior. După care am boxat la câteva luni, tendonul a recidivat, pauza nu fusese lungă. Apoi am continuat, greu… Am avut foarte mult accidentări pentru că am început sportul de performanță foarte devreme, iar organismul meu nu era foarte călit.

Campion mondial, după ani și ani de muncă, cu tendonul rupt

După ani și ani de muncă, Mihai devenea campion mondial la categoria semimijlocie, într-o confruntare cu panamezul Santiago Samaniego (categoria semimijlocie, în versiunea WBO, februarie 1997): „În timpul meciului mi s-a rupt din nou tendonul în runda a treia. Eram încălzit, dorința de a câștiga… Nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Nu mai dădeam cu stânga cum dădeam eu, dar am boxat până la capăt și am câștigat titlul mondial”.

A urmat o operație grea, dar revenirea în ring nu a fost cea dorită. Și-a apărat centura contra lui Michael Carruth (septembrie), dar o nouă operație i-a încheiat definitiv cariera de boxer profesionist. După ce-a pus punct boxului, în 1998, s-a întors definitiv în România.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 8

Dar n-a renunțat la sport și a urmat drumul părintelui său. S-a apucat de automobilism, în 1994. Dar problemele nu s-au oprit aici. I-a fost depistat un cancer la colon, boală care nu l-a crutaț, deși a luptat eroic și împotriva ei.

28 de meciuri (10 KO) a avut Mihai ca boxer profesionist, toate câștigate. A fost al doilea european care s-a retras din boxul profesionist fără să fi pierdut vreo partidă. La amatori a câștigat 190 de meciuri din 200 disputate în România și în Germania.

Povestea de film a lui Mihai Leu. Cum a fugit din România comunistă ascuns în lada dintr-un TIR: „Am stat 36 de ore acolo”