„Cred că las căciulile și opincile și mă apuc să vând țuică”. Povestea băcăuanului care l-a cunoscut pe Părintele Galeriu și a renunțat la preoție
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rodion Stoian, meșter popular din Bacău, continuă să creeze opinci, căciuli și icoane. La 64 de ani, păstrează vie o tradiție românească într-o lume tot mai puțin atentă la autenticitate, transformând meșteșugul într-o lecție despre rădăcini și pasiune.
Cuprins:
- „Îmi place să spun că m-am născut în biserică”
- „Am venit după o căciulă d-aia zdravănă de iarnă”
- „Costurile sunt prea mari! Cât să vând eu să scot toată dandanaua asta?!”
- „Am fost inclusiv în Italia să muncesc, dar România m-a chemat acasă”
- Necazul care i-a schimbat traiectoria în viață!
- „Dacă aș găsi oameni care să ducă tradiția mai departe”
La Târgul de Produse și Gusturi Tradiționale, din curtea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, l-am întâlnit pe Rodion Stoian (64 de ani).
Lucra de zor la o pereche de opinci autentice. „Două sute de lei perechea!”, spune. „Pe încercate să vă vină perfect, domniță dragă”.
Domnul Stoian e nelipsit de la astfel de târguri, dar spune că „nu se mai merită, costurile sunt mult prea mari, iar lumea nu prea mai e interesată de autenticitate”.
Execută icoane sculptate în lemn, troițe, cruci, opinci din piele, căciuli tradiționale, cojoace, linguri de lemn, măști, dar și alte materiale tradiționale românești.
„Îmi place să spun că m-am născut în biserică”
S-a născut în satul Horgești, din județul Bacău, iar povestea meșterului este captivantă. În timp ce dă din mâini să termine o opincă, ne povestește, pe scurt, istoria sa.
„Acolo s-a născut și Părintele Galeriu. Pe vremea aia îi zicea la sat Răcătău, acum e Horgești. Nașa mea de botez, Maria Andrei, tot acolo s-a născut”, spune.
„Eu am crescut în biserică. Nașii mei sunt preoți, tata a fost clopotar la biserică. Îmi place să spun că m-am născut la biserică. Maria Andrei, sora părintelui Galeriu, a fost învățătoare, a doua mea mamă, nașa mea”.
„Am venit după o căciulă d-aia zdravănă de iarnă”
„Domnul Rodion, ce mai faceți?!”, intervine în discuție un domn. „Am venit după o căciulă d-aia zdravănă de iarnă, la cât o dai, mata?!”.
Schimbul de amabilități și replici nu durează mult. Prețurile pleacă de la 200-250 de lei. Rodion știe că lumea îl salută din simpatie și din bun-simț, dar puțini mai sunt cei care cumpără produsele sale.
„Dacă aș vinde produse cam câte poze fac, eram miliardarul României. Fac poze cu toată lumea, dacă asta se dorește, e bine să-i faci pe oameni să se simtă bine”, continuă.
Domnul Stoian e unul dintre cei mai cunoscuți oameni pentru păstrarea și promovarea tradițiilor meșteșugărești românești: „Sunt fericit cu chestia asta, sincer vă spun. E o mândrie pentru mine”.
„Costurile sunt prea mari! Cât să vând eu să scot toată dandanaua asta?!”
Acum, în târg, pe lângă opinci, căciuli și măști populare tradiționale românești, domnul Stoian a venit și cu peste 30 de icoane. Dânsul chiar e supranumit „Omul cu icoanele” datorită icoanelor sculptate în lemn pe care le face.
„Am venit de la Bacău, am dat trei sute pe drum, opt sute cazare, mi-a spart un prost farul la mașină, am dat comandă pe Internet încă trei sute… Cât să vând eu să scot toată dandanaua asta?”, spune dezamăgit.
„Uite, colegul meu de baracă aici. Bă, omule! Cred că las căciulile de blană și opincile și m-apuc de țuică cu tine. Nu s-o beau, ci s-o facem împreună! Cred că ies mai câștigat. Tu vinzi pe bandă rulantă prune în sticlă, eu abia, abia dacă mărit o căciulă d-asta zdravănă de blană”, povestește amuzat.
„Am fost inclusiv în Italia să muncesc, dar România m-a chemat acasă”
Rodion Stoian ne dezvăluie că, datorită tradiției, a vrut să se facă preot, dar când să se înscrie la seminar, a renunțat…
Băcăuanul spune că a lucrat în București, în 1978, la liniile de macarale care construiau Bulevardul Titulescu.
Apoi a fost angajat la Combinatul Petrochimic Borzești, a lucrat 24 de ani la Fabrica de hârtie de la Letea, ulterior stând în Italia unde a activat ca zidar, tencuitor, zugrav, sudor, șofer, curier sau grădinar.
„Am fost inclusiv în Italia să muncesc, dar România m-a chemat acasă. N-am putut să stau acolo. Tot la mine în bătătură era mai bine. Iar din 2009 m-am pus să lucrez la icoane”, spune.
„Eu nu sunt de meserie artist, am început de la zero. Am lucrat de toate, dar mai mult în construcții. De când m-am întors acasă pictez icoane, îmi fac opincile singur, căciulile, cușmele dacice, măștile”, adaugă.
Necazul care i-a schimbat traiectoria în viață!
Absolventul Școlii Populare de Artă din Bacău, la clasa sculptură decorativă, spune că a început să realizeze icoanele după un episod dur petrecut în familie.
Soția sa a fost diagnosticată cu o boală gravă, și s-a apucat de icoane și meșteșuguri populare, după ce aceasta a scăpat de suferință.
„Soția mea a fost operată de cancer la sân în Italia, șanse prea multe nu i se mai dădeau. Suferea foarte mult. Așa m ajuns eu să fac icoane. Nu mai suportam să o văd pe ea suferind”, a mărturisit meșterul.
„Eu o fac ca o răsplată în fața lui Dumnezeu și a celor întâmplate în casa noastră. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile și vreau să fiu și eu recunoscător”, adaugă.
Și de-atunci a sculptat sute de icoane pe care le vinde la târguri, plus mai multe troițe pe care le-a montat în diverse zone din județul Bacău.
Eu sunt cunoscut în toată țara ca «Omul cu icoanele». Am început să-mi fac opincile, pentru că nu găseam să-mi cumpăr. Nu am avut pantaloni tradiționali și am început să fac un fel de ițari. Târgurile astea mi-au dat posibilitatea să mă întâlnesc cu alți meșteriRodion Stoian:
„Cel mai bine lucrez icoanele pe lemn de nuc, un lemn sacru pentru mine. Folosesc vopsea acrilică pentru pictură. Nu am făcut un curs sau o școală de artă pentru pictură, eu fac o artă populară, o artă naivă”, mai spune.
„Dacă aș găsi oameni care să ducă tradiția mai departe”
La povești ar sta până dimineața, dar mai sunt oameni interesați de operele care ies din mâinile meșterului Stoian. „Gențile sunt la două sute, la fel și opincile. Căciulile-s mai scumpe, în funcție de mărime”.
„Domnule, cât o să fim sănătoși, o să ne vedem prin târguri! Să ne ajute Dumnezeu că putere de muncă încă am. Cine vrea să învețe cum se face o opincă să mă caute. Doar că interesul… Dacă aș găsi oameni care să ducă tradiția mai departe, aș fi cel mai fericit. Ce contează dacă vând sau nu? Aș vrea să duc tradiția asta minunată mai departe”, punctează domnul Rodion.
Fac icoane, dar nu pentru bani, ci pentru suflet. Susținerea financiară vine de la celelalte produse expuse, de la opinci, cojoace, căciuli, curele. Măștile sunt folosite la finalul anului, la sărbătorile de iarnă, pentru că sunt zone în Moldova unde le folosesc colindătorii. La Berzunți, în județul Bacău, anul trecut au luat locul 1 cu măștile mele. Am făcut 30 de măști pentru eiStoian Rodion:
Lumea se strânge în standul din curtea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Rodion Stoian e vedetă: toată lumea îl cunoaște, face poze, zâmbește și încă speră să ducă istoria mai departe copiii.
