Povestea Nadiei Comăneci Pentru Fiul Ei, Dylan

„Trăia odată o fetiţă care primise în dar de la bunicuţa ei o minunată scufiţă de culoare roşie. Fetiţei îi plăcea mult scufiţa şi ajunsese să nu o mai dea deloc jos. Din acest motiv toată lumea o striga Scufiţa Roşie. Într-o dimineaţă, mama Scufiţei Roşii o rugă pe fetiţă să-i ducă bunicuţei bolnave un coşulet cu mâncare. Fetiţa, care îşi iubea mult bunicuţa, se bucură să-i facă o vizită.

– Să nu întârzii şi să mergi direct la bunica şi să te fereşti de Lupul cel Rău, îi spuse mama. Scufiţa Roşie luă coşuleţul şi porni spre casa bunicuţei.

Pe drum îl întâlni pe Lupul cel Rău, dar uită de vorbele mamei şi îl salută:

– Bună dimineaţa, domnule Lup.

– Bună dimineaţa, Scufiţa Roşie, îi răspunse lupul. Unde ai plecat aşa devreme?

– Am plecat să o vizitez pe bunicuţa, care e bolnavă, şi să-i duc un coşulet cu mâncare, îi răspunse fetiţa.

– Şi unde locuieşte bunicuţa ta?, întrebă lupul.

– Locuieşte în pădure, nu foarte departe de aici, lângă lac, îi răspunse Scufiţa Roşie.

Lupul, care deja se gândea ce meniu bun va avea la prânz, spuse:

– Am o idee, Scufiţă Roşie, ce ar fi dacă ai culege nişte floricele frumoase, pe care să i le duci bunicuţei tale?

– Ce idee minunată, îi răspunse fetiţa, care uitase de sfaturile mamei şi se apucă să culeagă floricele.

În timpul acesta, lupul o tuli spre casa bunicuţei. Când ajunse, ciocăni uşor la uşă.

– Cine este?, întrebă bunicuţa.

– Sunt eu, Scufiţa Roşie, răspunse lupul imitând vocea fetei.

– Intră, uşa este descuiată, îi răspunse bunicuţa. Lupul intră în casă, se repezi la bunicuţă şi o înghiţi.

Apoi îşi puse cămaşa şi scufia ei de noapte, se băgă în pat şi se acoperi cu pătura peste nas.

Între timp, fetiţa ajunsese la casa bunicuţei şi se miră vâzând uşa deschisă. Intră şi se apropie de pat. Scufiţa Roşie nu o putea zări prea bine pe bunicuţă şi o întrebă:

-Ooo, bunicuţo, dar de ce ai urechile aşa de mari?

– Ca să te aud mai bine, îi răspunse lupul.

– Dar de ce ai ochii aşa de mari?, întreabă Scufiţa Roşie.

– Ca să te văd mai bine, draga mea, îi răspunse lupul.

– Dar de ce ai gura aşa de mare?, întrebă fetiţa.

– Ca să te pot înghiţi mai bine, strigă lupul şi o înghiţi pe fetiţă.

Sătul, lupul se întinse în pat să doarmă şi începu să sforăie. Pe lângă casă trecu un vânător, care auzi sforăitul şi se uită pe fereastră. Când văzu lupul, îşi închipui că acesta a mâncat-o pe bunicuţă şi îi tăie acestuia burta. Din burtă ieşiră întregi şi nevătămate şi Scufiţa Roşie, şi bunicuţa. Acestea îi mulţumiră vânătorului că le-a salvat. După păţania prin care trecuse, Scufiţa Roşie se hotărî ca niciodată să nu mai iasă din cuvântul mamei.”

Povestea Nadiei Comăneci pentru fiul ei, Dylan

Alte știri

Monden

Politic