Băiatul trenurilor: Povestea tânărului care a parcurs 120.000 km în căutarea unui cămin

Povestea lui Constantin

Constantin Danciu s-a născut pe 20 februarie 2004 în trenul personal Buzău – Constanța. Mama l-a abandonat în vagon, iar el a fost găsit și dus la spitalul din Constanța.

Acolo a petrecut primul an conectat la aparate.

„M-am născut într-un tren pe relația Buzău – Constanța. Maică-mea și taică-meu m-au lăsat acolo, în tren. Au plecat de lângă mine”, a mărturisit Costi pentru Agerpres.

Copilăria și adolescența

Între 1 și 7 ani, Costi a fost crescut de o femeie care nu și-a permis să-i plătească operația la inimă. A ajuns apoi într-un centru de plasament. La 7 ani a fost dat în plasament unei familii din județul Constanța. Deși avea condiții bune, Costi susține că nu s-a simțit iubit și că au apărut probleme.

„De la 12-13 ani a început problema cu banii. Soțul avea problema cu băutura. Pe lângă banii primiți de la DGASPC mai trebuia să fac niște bani”, spune tânărul.

Viața în trenuri

La 18 ani, Costi a ieșit din plasament și a început să trăiască în trenuri. Timp de doi ani a călătorit prin toată țara.

„Doi ani am stat pe trenuri. Dacă nu mai am adresă validă pe buletin nu mai pot să mă angajez”, explică el. Mânca ce găsea și ce primea. Dormea prin vagoane și gări. Și-a făcut un cont de TikTok unde posta despre trenuri.

Recomandări

Donald Trump suspendă mărirea tarifelor timp de 90 de zile pentru toate țările, mai puțin China, pentru care le crește la 125%

Costi a fost la un pas de a se arunca din tren

Într-un moment de disperare, Costi a fost la un pas de a se arunca din tren. Totuși, a simțit o mână care l-a tras înapoi. Ulterior, a cunoscut o fată care l-a îndrumat către o asociație din Satu Mare. Acolo l-a întâlnit pe Anton Varga, fondatorul unui centru pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție.

„Am venit pe 5 decembrie la Satu Mare. Aveam răni pe tălpile de la ambele picioare, aveam piele mucegăită, deshidratare, tremuram”, își amintește Costi.

Noua viață a lui Constantin

La centrul din Micula, Costi a primit îngrijire medicală și sprijin. Anton i-a găsit un loc de muncă și îl ajută să se pună pe picioare.

„Sunt foarte mândru de el, a evoluat foarte mult. În două luni a evoluat cât n-a evoluat un alt tânăr în șase luni”, spune Anton.

Costi speră să-și cunoască părinții biologici într-o zi. Deocamdată, se concentrează pe noua sa viață și pe depășirea trecutului dificil.

Povestea lui arată că speranța și bunătatea pot schimba destine. Cu ajutorul potrivit, chiar și cei mai dezavantajați tineri pot găsi un nou drum în viață.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro