Sirieni din orașul Homs care sărbătoresc prăbușirea regimului al-Assad. Sursa: X
Oamenii, mulți dintre ei refugiați din Siria în timpul războiului civil de 13 ani, au aplaudat, au claxonat din mașini și au tras focuri de armă, în timp ce înaintau spre punctul de frontieră Masnaa.
Bărbații s-au urcat pe mașini și au strigat injurii la adresa fostului președinte, Bashar al-Assad, și a familiei sale.
Cuprins:
Sursa: X
Refugiații au aplaudat, au claxonat și au tras focuri de armă, în timp ce înaintau spre frontieră
Alți oameni s-au aplecat pe geamurile mașinilor, fluturând steagul opoziției siriene și formând litera V cu degetele, simbol al victoriei.
De asemenea, cântecele compuse în timpul revoltei siriene pentru a celebra căderea lui al-Assad răsunau din difuzoarele mașinilor, versurile lor devenind acum realitate.
„Nu am cuvinte să descriu ce simt acum. Bucurie, doar bucurie!”, a spus Khitam Chiha, în vârstă de 23 de ani, stând pe trotuar, în timp ce parada de mașini și oameni trecea pe lângă ea.
Fardul său, în culorile roșu, verde și alb – cele ale steagului opoziției siriene – îi era pictat pe pleoape, iar în mână ținea un steag mare.
Khitam Chiha a ajuns în Liban la vârsta de 11 ani. Ea se numără printre cei 1,5 milioane de refugiați sirieni din Liban, majoritatea fugind din cauza războiului civil sirian.
Sirienii plecați de 10 ani din țară, nerăbdători să se întoarcă acasă
„Părinții mei îmi spuneau că e frumos, că e ca un paradis în Damasc. Vreau să văd totul în Damasc, totul”, mai spune Khitam Chiha.
Mulți dintre cei care au fugit din calea războiului sunt acum nerăbdători să se întoarcă acasă.
Salam Maqhribi, în vârstă de 35 de ani, stătea pe trotuar lângă punctul de trecere a frontierei Masnaa, cu un steag al opoziției siriene pe umeri.
Casa ei din Damasc a fost distrusă în timpul războiului, dar spune că intenționează să se întoarcă cât mai curând posibil și să-i arate fiului ei de 7 ani Siria, pentru prima dată.
„Vom rămâne, chiar și într-un cort, dar cel mai important este că ne vom întoarce pe pământul nostru”, a spus ea, strângându-și fiul de mână.
Originară din Damasc, Salam Maqhribi a petrecut mai bine de un deceniu în Liban, făcându-și o viață pe un pământ străin și împăcându-se cu posibilitatea că poate nu se va mai întoarce niciodată acasă.
Un copil de 7 ani, refugiat cu părinții, a văzut Siria doar la televizor
Ea a închiriat o casă împreună cu soțul său în Valea Bekaa, în estul Libanului. Acolo l-a născut pe fiul său, care văzuse Siria doar la televizor.
În ultima săptămână, ea și familia sa au urmărit știrile despre ofensiva rebelilor cu neîncredere, temându-se că acest lucru va deschide un nou capitol de lupte brutale în Damasc.
Dar duminică dimineața devreme a văzut videoclipuri pe care nu credea că le va vedea vreodată: rebelii intraseră în Damasc, iar regimul Assad era istorie.
„Parcă visez, visez”, a spus Salam Maqhribi, strângându-și fiul de mână. „Nu am crezut niciodată că acest lucru se va întâmpla”.
Acest sentiment de neîncredere era împărtășit de mulți dintre cei aflați la graniță, unii venind să sărbătorească alături de alți sirieni, dar fiind totuși îngrijorați în privința perspectivei de a se întoarce acasă.
Refugiații încă sunt sceptici: Nu știu dacă totul s-a terminat cu adevărat
„Am speranță, dar nu știu. Nu știu dacă totul s-a terminat cu adevărat”, a spus Radwan Dirgham, un tânăr în vârstă de 25 de ani.
Radwan Dirgham a fugit din casa sa din Homs, Siria, în urmă cu peste un deceniu, pentru a evita recrutarea în armata guvernamentală.
De atunci, familia sa a trecut prin pierderi cumplite din cauza războiului: trei dintre frații săi și o soră au fost uciși în primele zile ale revoltei.
Doi dintre unchii săi au fost arestați și închiși într-un complex penitenciar de lângă Damasc. Soarta lor, la fel ca a multor altora închiși acolo, rămâne necunoscută.
El spune că familia sa s-a resemnat, cu ani în urmă, cu posibilitatea ca unchii săi să fi murit în închisoare.
Cu toate acestea, el încă păstrează o urmă de speranță că aceștia ar putea fi în viață și că s-ar putea reuni cu ei în Siria.
Totuși, a precizat că nu se va întoarce imediat – teama de regimul lui Bashar al-Assad, adânc înrădăcinată în el de-a lungul celor peste zece ani de război, încă persistă.
„Mi-e frică. Acea frică este încă în mine”, a spus el.