Președintele Universității Titu Maiorescu, achitat pentru șantaj. Iosif Urs, către un profesor pe care îl suspecta că e denunțător: „Vrei să te duci la pierzanie? Bă, ai vorbit…”

De la prieteni la dușmani

În esență, instanța reține că inculpatul și partea vătămată se cunoșteau bine, fiind chiar prieteni la un moment dat, că toată lumea știa că Iosif Urs „spune multe la nervi”, iar amenințările cu „darea în vileag” de către acesta din urmă a unor informații despre Gabriel Liviu Ispas erau, de fapt, lucruri cunoscute de toată lumea.

Aceste informații erau legate de faptul că Gabriel Liviu Ispas și-ar fi construit cariera politică și universitară „prin cumetrii, intervenții și trafic de influență”, că ar fi „condus într-un mod dezastruos” Facultatea de Drept sau că și-ar promovat nemeritat, în funcții didactice, sora, dar și alte cunoștințe.

Iată ce-i reproșa președintele Universității Titu Maiorescu fostului decan al Facultății de Drept:

• „Ce-mi spun mie oamenii și acum, cum s-a întâmplat istoria ta, (…) eu le știu pe toate. Discursurile tale, intrările tale la minister, numirile tale, toate sunt făcute de niște oameni. Pe interese de clan, pe interese politice, toate s-au… Chestiunea cu ce ai făcut tu cu… să fii rector.
• Te rog să fii de acord să comunic în scris tot ce s-a întâmplat comunității universitare și ea să hotărască dacă tu poți rămâne aici sau nu.
• Sau mă apuc eu să scriu tot ce știu și tot ce am strâns. Cum ai demisionat… cum ai fost denumit, cum te-ai suspendat de 4 ori pentru motive personale și politice, cum ai făcut, ce-ai făcut… atâtea și atâtea lucruri.
• De-aia ai făcut două serii, de-aia ai adus 5 procurori, de-aia ai băgat în consiliu, de-aia ți-ai pus votanții tăi, de-aia am ajuns la minus două milioane jumate, că nimeni nu ți-a spus nimic și-ai tăcut… Am tăcut toți din gură! Acum toți vorbesc!
• Ți-ai făcut un consiliu: tu, soră-ta și l-ai adus pe (…), că-l faci șef de departament, că-l promovezi. Se votau toate lucrurile de-acasă. De ce nu s…? Bă, asta trebuie spus! Bărbătește! Știi ce-ai făcut tu! Atât spun. Pune-ți conștiința pe masă și inima! (…) Eu nu te urăsc, mă! (…) Cum să le depășești, dacă tu și-acum le faci la fel, mă?! Și-acum faci la fel, mă! Păi, și-acum faci la fel! Mi-e rușine să-ți spun, mă! Mie mi-e rușine să-ți spun, da vei afla, că-ți vor spune alții! Și-acum faci la fel, nu te liniștești! (…) Ai dat în mine și te-ai dus”, îl certa Iosif Urs pe Liviu Gabriel Ispas.

Anchetatorii rețin în rechizitoriu că președintele Universității l-ar fi amenințat în acest fel pe fostul decan în scopul de a-l determina pe acesta din urmă:

• „Să recunoască/declare că a știut în iunie 2019 că Iosif Urs urma să fie anchetat, că a avut o legătură cu sesizarea organelor judiciare privind fraudarea examenului de licență organizat în iunie 2019 de Facultatea de Drept a Univ. Titu Maiorescu.
• Să îi spună cine a dat ordin procurorului să-l ancheteze, în caz contrar să părăsească universitatea
• Să îl sprijine să ajungă la cei despre care crede că pot influența soarta dosarului său și să-l «închidă» (fie ei, procurorul sau judecătorul de caz ori cel care le dă ordine)”.

Reamintim că Iosif Urs era acuzat că în vara anului 2019 ar fi fraudat examenul de licență de la Facultatea de Drept din cadrul Universității Titu Maiorescu prin aceea că a dezvăluit subiectele unor studenți contra unor foloase materiale.

Procurorii n-au ținut cont de calitatea de avocat a lui Iosif Urs la momentul trimiterii în judecată, instanța competentă să soluționeze cauza fiind Curtea de Apel București, nu Tribunalul București. Motivul fiind unul de nulitate absolută, dosarul a fost restituit la Parchet pe data de 12 aprilie 2023.

Suspiciunile lui Iosif Urs: „Știai că vine la noi procuratura!”

În dosarul de șantaj, procurorii DNA l-au interceptat pe Iosif Urs în timp ce îi reproșa lui Gabriel Liviu Ispas că el l-ar fi denunțat în dosarul care avea ca obiect fraudarea examenului de licență din 2019.

Este vorba despre o discuție consemnată în procesul-verbal din data de 26 martie 2021, cu următorul conținut:

• „Dar au apărut acele convorbiri ale tale. Care sunt convorbiri telefonice și care tu le știi foarte bine. Din 22, 21, deci, cu 3, 4 zile înainte. În care tu știi că vine procuratura și tu-ți previi oamenii. Sunt pe convorbiri telefonice. Le am și eu, le ai și tu, hai, să nu le discutăm. (…)
• Tu ai legătură… Nu cu asta, cu faptul cum s-a lucrat (…) și vizavi de… ă… ă… denunțul respectiv… Tu cu asta ai legătură. (…) Te implic, că tu ai știut, din 22, că vine controlul parchetului la noi.
• Tu ai spus la telefon. (…) Păi, dacă ai spus-o la telefon! Nu …[neinteligibil]… la mine în birou, sus. Și cum… cum poți să susții? Păi, tu… tu spui că afară plouă și ninge. Tu spui că afară e noapte! Păi, e la mine-n birou. Vino s-o citiți. Ce dracu? Și de 3 ori ai spus chestia asta, la 3 oameni. Cum nu? Cum vrei să spui, că nu știi, când ea există scrisă, mă? (…)
• Încă o dată, nu te acuz, poftim, că tu l-ai înregistrat. Eu te acuz pentru ceea ce am argumente scrise. Că în 22 ți-ai prevenit colegii, știind că vine la noi procuratura. Ai spus pagi… două pagini sunt, numai despre asta ai vorbit cu el, despre ce face Urs. Știi… Vrei să-ți… că le știu de de rost: «Domne, mă mustră conștiința, ca să… ă… ă… fie studenți care 5 ani, 4 ani, pardon, au luat note mici și acum să ia notă mare. Și invers, cei care merită…»
• Ce vrei să faci cu noi? (…) Vrei să te duci la pierzanie? Bă, ai vorbit… și sunt la mine și ai ordonanța procurorului că le-a secretizat și apoi le-a desecretizat. Cum adică, tu nici acum nu recunoști, în fața evidenței? Hai până sus, să le citești.
• Pe tine trebuie să te intereseze un lucru, discuțiile telefonice care au fost anonimizate de madam procuror și acum le-a deschis și acolo scrie negru pe alb. Asta-i problema ta. Astea-s problemele. Ce vrei să fac? Așa-i viața”, se arată în rechizitoriu.

Cum aprecia Iosif Urs că ar putea să obțină închiderea dosarului

Procurorii rețin că, ulterior, pe data de 9 aprilie 2021, Iosif Urs a avut o altă întâlnire cu Liviu Gabriel Ispas, în care primul i-ar fi sugerat celui de-al doilea cum să „rezolve” problema.

Cum Iosif Urs anticipa că dosarul s-ar întoarce la Parchet din procedura de cameră preliminară, președintele Universității Titu Maiorescu aprecia că această cauză ar putea fi închisă:

• „Acuma, eu voi cere probă extrajudiciară, cum spun avocații. «Domne – zice – procurorul a făcut o gafă impardonabilă, dar la ordinul cui?». Aicea… aici este problema lor. Da nu vom afla, probabil, niciodată, dar dacă sunt deștepți, s-ar putea… ar trebui să-l închidă”, îi spunea Urs lui Ispas.

Apoi, Iosif Urs îi relata lui Liviu Gabriel Ispas că nu are decât două opțiuni:

a) Fie găsește pe cineva care îl cunoaște pe procurorul sau judecătorul de caz și îi spun să închidă dosarul său penal, întrucât este o „prostie“. (Iosif Urs: „Acuma m-am liniștit, acuma am văzut despre ce e vorba, acuma sunt două aspecte: ori cineva luminat din Procuratură îi spune: «Băi, închideți în …[cuvânt obscen]… mamii voastre căcatu ăsta!» sau un tip care-l cunoaște pe procurorul sau pe judecător (spune – n.r.): «Bă, închide, că e o prostie!»”),

b) Fie se judecă pe fond și câștigă, dar asta implică timp și bani mulți pentru avocați: (Iosif Urs: Sau acest dosar, așa cum îmi spune mie vocea rațiunii și avocații „Domnu Urs, acest proces durează încă un an jumate, în care dumneavoastră veți cheltui 50.000 de euro și veți câștiga. N-are ce să vă facă. Vă terfelește cel mult, da vă ia banii”.

Deși procurorii DNA au interpretat dialogul ca o formă de presiune a lui Iosif Urs asupra lui Liviu Gabriel Ispas, instanţa a apreciat că solicitarea de a primi sprijin în vederea „închiderii” dosarului are loc într-un alt context, nefiind reluată ameninţarea.

Motivarea: Ispas, greu de impresionat de Urs prin amenințări

Pe data de 30 ianuarie 2026, Tribunalul București l-a achitat în primă instanță pe Iosif Urs pentru șantaj la adresa lui Gabriel Liviu Ispas și l-a obligat pe acesta din urmă să plătească cheltuielile de judecată.

În prezent, dosarul a ajuns la Curtea de Apel București, unde are termen pe 23 martie 2026.

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 82/2026 pentru a vedea cum a motivat judecătorul fondului achitarea lui Iosif Urs:

• „Pentru existenţa infracţiunii (de șantaj – n.r.) este suficient ca actele de constrângere să creeze o stare de temere persoanei vătămate, nefiind necesar ca aceasta să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.
• La evaluarea aptitudinii acţiunii făptuitorului de a produce o stare de temere trebuie evaluate particularităţile fizice şi morale ale acestuia, mijloacele folosite ori particularităţile victimei.
• Instanţa reţine că pentru existenţa infracţiunii de şantaj trebuie analizat dacă ameninţările exprimate aveau aptitudinea, în condiţiile concrete în care au avut loc şi în raport de persoana celui ameninţat, să creeze acestuia din urmă o stare de îngrijorare, de temere.
• Aplicând aceste dispoziţii legale cauzei de faţă, instanța constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului (Urs Iosif – n.r.) nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, apreciindu-se că, în raport de circumstanţele concrete şi de nivelul de pregătire al persoanei vătămate, ameninţările nu aveau aptitudinea de a afecta libertatea psihică a acesteia.
• Instanţa are în vedere că între inculpat şi persoana vătămată este o relaţie de colaborare, susţinere şi chiar de prietenie de lungă durată, astfel cum reiese din declaraţiile martorilor, ceea ce conferă persoanei vătămate o cunoaştere foarte bună a comportamentului inculpatului şi a posibilităţilor de a pune în practică ameninţările.
• De asemenea, instanţa notează că persoana vătămată este profesionist al dreptului, fost decan, influent în mediul academic și politic, cunoscător al mecanismelor juridice și al posibilităților de protecție, ceea ce îl face mai puțin impresionabil la presiuni de natură psihică. Instanța reține că tocmai din acest motiv inculpatul avea nevoie de sprijinul lui, ceea ce plasează partea civilă pe o poziție de forță, nu de vulnerabilitate.
• Tribunalul observă că martorii (…) arată că (Urs Iosif – n.r.) este impulsiv, vulcanic, spune multe «la nervi», dar nu le duce la îndeplinire, iar persoana vătămată (Ispas Liviu Gabriel – n.r.) cunoștea foarte bine acest tipar.
• Pe acest fond, instanța reține că persoana vătămată «a ales să ignore amenințările», considerându-le fie neadevăruri, fie bârfe ale unei persoane în vârstă, ceea ce este incompatibil cu o veritabilă stare de temere.
• Pentru a aprecia că amenințările nu aveau aptitudinea de a afecta libertatea psihică a persoanei vătămate, instanța are în vedere şi că o parte semnificativă din reproșurile pe care inculpatul (Urs Iosif – n.r.) le invocă (management, promovări, conflicte cu colegi, imagine de «informator») erau deja discutate în colectiv, fiind confirmate de mai mulți martori și de actele de la dosar, astfel cum s-a reţinut mai sus. În aceste condiții, «darea în vileag» nu adăuga un risc nou și serios care să fie apt să provoace teamă, ci doar relua public teme deja cunoscute.
• Instanța apreciază că simplul fapt al încetării contractului nu este în sine dovada unui «efect al amenințării», câtă vreme între timp persoana vătămată a folosit căile legale, a negociat și a acționat în justiție.
• În rechizitoriu se deduce starea de temere din demisie și din formularea subiectivă a lui (Ispas Liviu Gabriel – n.r.) («angoasă», «nu mă simt confortabil»), dar se ignoră propriile sale afirmații că îl cunoaște de ani de zile pe (Urs Iosif – n.r.), că acesta conduce prin presiune verbală și că el însuși considera acest stil «modul lui de a conduce».
• Instanța valorifică această cunoaștere prealabilă pentru a concluziona că exprimările lui (Urs Iosif – n.r.)  nu aveau cum să-l surprindă sau să-i anihileze libertatea psihică.
• În concluzie, instanța apreciază că în rechizitoriu se deduce starea de temere aproape exclusiv din relatarea subiectivă a persoanei vătămate și din faptul că, în final, aceasta a părăsit universitatea, fără a analiza riguros: gradul de reziliență psihică al persoanei vătămate, poziția sa profesională, istoricul relației cu inculpatul și caracterul deja public al multora dintre faptele «compromițătoare».
• Tribunalul, coroborând declarațiile martorilor, documentele interne ale universității și dialogurile interceptate, reţine că, în raport de toate aceste elemente, amenințările nu aveau aptitudinea obiectivă de a genera o stare de temere la o persoană cu profilul persoanei vătămate, astfel că nu se poate reține îndeplinirea acestei condiții a infracțiunii de șantaj.
• Suplimentar, instanţa reţine că, din punct de vedere al laturii subiective, infracţiunea de şantaj presupune săvârşirea faptei cu intenţie directă calificată prin scopul urmărit, respectiv obţinerea în mod injust a unui folos nepatrimonial, indiferent dacă este just sau injust.
• Analizând acuzaţia, instanţa apreciază că doar «închiderea» dosarului penal în care era judecat ar putea reprezenta un folos nepatrimonial pe care (Urs Iosif – n.r.) a urmărit să-l obțină în mod injust, dar, aşa cum s-a reţinut, din coroborarea probelor nu rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că ameninţarea cu darea în vileag, în fața colectivului universității și a asociației membrilor fondatori ai universității, a organelor statutare ale acestora (senat, consiliu de administrație, adunare generală, consiliu etc.), inclusiv prin prezentarea unor înscrisuri, a unor fapte compromițătoare, a fost săvârşită pentru a determina persoana vătămată să îl sprijine în acest sens.
• Această discuţie a avut loc la o altă dată, într-un alt context, în care persoana vătămată întreabă cu ce îl poate ajuta pe inculpat, într-o încercare ce pare a urmări depăşirea divergenţelor dintre cei doi şi revenirea la discuţii între prieteni, fără a fi reiterată ameninţarea de către inculpat.
•  Având în vedere aceste aspecte, instanţa constată că nu se probează nici cerinţa esenţială a laturii subiective.
• Chiar dacă în fapt s-au administrat anumite probe în sprijinul învinuirii inculpatului, acestea nu sunt apte a răsturna prezumţia de nevinovăţie şi ca atare nu pot antrena, dincolo de orice dubiu, răspunderea sa penală.
• Având în vedere cele de mai sus, instanța constată incident, cu prioritate, cazul de stingere a acţiunii penale prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen., motiv pentru care îl va achita pe inculpatul (Urs Iosif – n.r.), sub aspectul săvârşirii infracțiunii de șantaj (…).”, se arată în Hotărârea nr. 82/2026.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.