Profesoară De Limba Română Din Italia, Apel Disperat La Ministrul Educației

Profesoară de limba română din Italia, apel disperat pentru ministrul Educației, Monica Anisie: ”Aveți o datorie morală”

Fără activitate în această perioadă de pandemie cu coronavirus, profesorii români care predau cursul LCCR rămân practic fără niciun fel de venit și nici măcar dreptul la șomaj nu le este recunoscut.

Potrivit MEC, cursul LCCR este implementat de Institutul Limbii Române în Italia și Spania începând cu anul școlar 2007-2008, în Comunitatea franceză Wallonie – Bruxelles din Regatul Belgiei din anul 2008-2009, iar din anul 2015-2016 a fost introdus și în unități școlare din Portugalia și Irlanda.

Gina Dumitriu, o profesoară care predă limba română în Italia, la Terni, a adresat o scrisoare deschisă ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, secretarului de Stat de la Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Ovidiu Burdușa, senatorilor și deputaților de diaspora.

Redăm integral textul scrisorii pe care profesoara Gina Dumitriu a publicat-o pe profilul ei de Facebook:

Doamnei Ministru Monica Anisie,
Domnului Secretar de Stat Ovidiu Burdusa,
Domnului Senator Viorel Badea,
Domnului Deputat Matei Adrian Dobrovie,
Domnului Deputat Doru Coliu,
Domnului Deputat Nicolae Daniel Popescu,
Domnului Deputat Constantin Codreanu,

Recomandări

Procesul lui Vlad Pascu: cererea de abținere a judecătoarei, respinsă de Judecătoria Mangalia

Și profesorii sunt oameni, nu-i așa?

A trecut mai bine de o lună de când primii profesori LCCR, cei din regiunile din Nordul Italiei, sunt izolați la domiciliu. Situația lor este îngrijorătoare pentru că zona rămâne puternic afectată de pandemie, iar sentimentele de frică și de neputință sunt mai acute decât în alte regiuni.

În numele lor, în numele meu și a acelor colege care nu mai au puterea psihologică să o facă, mă expun aici, în singura piață publică care ne-a mai rămas.

Sunt aici în calitate de profesor LCCR, de cetățean român, de om. Sunt aici pentru că am epuizat toate căile administrative, diplomatice , politice, amicale și de bun-simț, prin care am făcut apel către toate instituțiile care decid asupra destinului profesorilor LCCR.

Sunt aici pentru că am avertizat asupra situației contractuale și a vidului legislativ de aproape un an și nu s-a luat nicio măsură.

Sunt aici pentru că inevitabilul s-a produs în forma cea mai urâtă, iar noi, profesorii LCCR, ne-am găsit singuri și în imposibilitatea de a lupta pentru propria supraviețuire.

Sunt aici pentru că nu am primit niciun mesaj oficial până la această dată!
Evident, primul gând este pentru sănătate și nu avem niciun dubiu în privința protecției noastre cu privire la sistemul sanitar din țara unde trăim, atât cât se poate în aceste condiții.

Recomandări

De ce a fost orașul iranian Isfahan ținta atacului atribuit Israelului. Mesajul transmis Teheranului

Avem dubii doar cu privire la situația noastră materială pe durata stării de urgență pentru că în luna martie toate școlile au fost închise, iar pentru ultima săptămână din februarie colegele mele din Nord nu au primit nicio protecție socială.

Sunt mamă a doi copii și trebuie să le asigur protecție materială și echilibru psihologic. La fel și colegele mele, mame singure fără alte venituri, colegele fără normă completă…

În această situație cumplită pentru toți, fac apel la cei care pot decide cu privire la măsuri de protecție socială pentru profesorii LCCR, pe durata stării de urgență.

Vă cer acest lucru ca profesor care lucrează pentru statul român, dar nu este inclus în sistemul de învățământ din România și nici în cel din țara gazdă!

Profesoară de limba română din Italia, apel disperat pentru ministrul Educației, Monica Anisie: ”Aveți o datorie morală”

Știri mondene

Știri România