Infrastructura de top care ne ține pe ultimul loc. Cum reușește o țară campioană la fibră optică să „eșaloneze” revoluția Inteligenței Artificiale 

Există însă și un alt paradox, ilustrat ca la carte de România. Suntem pe locul 3 european la infrastructură fizică de internet fix și avem una dintre cele mai mature rețele de fibră optică (în aproape 97% dintre gospodării). Cu toate astea, milioane de români încing TikTok, ratând sporul de productivitate pe care l-ar permite o adevărată digitalizare a sectorului privat și în administrația publică. Scorul României în domeniul „servicii publice digitale” este (conform DESI) 21 din 100, de trei ori mai puțin decât media UE. Asta și pentru că rețelele optice moderne au evoluat din proto-rețelele de cartier din anii 90: rezolvă banda de trecere la nivel casnic, fără să ofere suport pentru organizațiile mari. 

E ca și cum economia unui oraș mediu s-ar baza exclusiv pe un lanț de cafenele. Deși frica inițială de tranzacții comerciale online a fost depășită prin obișnuință, reflexul românului mediu de a-și rezolva relațiile cu statul online nu e nici pe departe consolidat, iar bazele de date deținute de autorități rămân neintegrate. Pe de altă parte, marile platforme de servicii digitale (de pildă cea a CNAS) trec prin pene cotidiene de suprasolicitare. 

Nu strălucim nici în rata de adopție a Inteligenței Artificiale. Conform Eurostat, în 2025, 20% dintre întreprinderile europene cu peste 10 angajați foloseau tehnologii IA, cu o creștere de 6,5% față de nivelul de 13,5% din 2024. Cele mai ridicate cote de implementare sunt de găsti în Danemarca (42%), Finlanda (37,8%) și Suedia (35%) urmate îndeaproape de Belgia și Olanda. La coada acestui clasament regăsim – ca și în atâtea alte domenii – România (5,2%) și Bulgaria (8,5%) dar și… Polonia (8,4%). Nu recitiți cifrele codașilor: ne aflăm într-adevăr pe ultimul loc din UE.  

Statul n-a investit în infrastructură AI (avem psihologia „cucului”…) iar IMM-urile amână implementarea, tocmai pentru că n-au destul cloud și date structurate. Cele mai scăzute rate de digitalizare a IMM-urilor din UE se regăsesc tocmai în Luxemburg, Bulgaria și România (între 8% și 13%). Nu le plâng de milă plutocraților luxemburghezi, care trăiesc din concentrația Benelux… 

Din iulie 2024 avem o Strategie Națională pentru adoptarea IA, precedată de consultări publice și mobilizarea de expertiză interdisciplinară, dar nu de hârtii solemne, împănate cu infinitive lungi, ducem noi lipsă, cât de mecanisme eficiente de implementare (adică de termene, feedback și sancțiuni). Pe hârtie suntem imbatabili. Iar clasa politică e cum o știm. Pomenita Strategie a fost „lansată” de însuși Marcel Ciolacu ot Buzău, care – ca premier al momentului – era convins (de pildă) că IA va ameliora eficiența ANAF (citez „în analize de risc, în licitații publice și în orice proces care prevede eficientizarea banului public”). Măreț și însuflețitor, numai că aceste lemnoase declarații au fost insinuate în punctajul unui șef de Executiv care a scobit un deficit public aproape letal, expunând România la riscul retrogradării falimentare („junk”). De fapt, noi nu avem o linie bugetară dedicată exclusiv IA, ci doar alipirea temei la alte fonduri. 

La capitolul „salut voios de pionier”, ciolacii de serviciu și de servicii zbârnâie cu mâna la chipiu și pieptul bombat, dar marea noastră strategie de carton nu e prevăzută cu termene clare, responsabili desemnați, buget autonom și indicatori de performanță, așa că se adaugă automat în cartea de aur a formelor naționale fără fond. Că nu există voință politică reală și susținută, sunt convins: revoluția IA și digitalizarea administrației castrează puterea de negociere a mandarinilor „umani” din spatele ghișeului și al birourilor directoriale, reformând din mers casta sinecuriștilor politici dornici de mită strămoșească și punctuale abuzuri sadice. Cum tema e asumată de UE, o recităm și noi, dar facem altfel, după obiceiul pământului. Ce naiba, mâine, poimâine ne primesc „ăștia” chiar și în OCDE… Trebuie să aburim cum se cuvine subiectul. În cazul cel mai optimist, vom vedea ceva rezultate concrete abia prin 2028-2029. 

Apropo de analfabetismul funcțional consolidat pe TikTok (ca regres cultural asumat) aș spune că, dacă „liderii” nu prea ne vor augmentați la minte prin IA, nici poporul nu se dă în vânt după emancipare digitală, așa cum s-a văzut în respingerea EUDI Wallet („portofelul european de identitate digitală”, intrat în vigoare din 2024). E o banală aplicație pe telefon, care poate identifica, stoca și partaja informații de  identificare și documente verificate (permis de conducere, diplome, documente de călătorie etc.). Utilizarea e voluntară și nu condiționează accesul la servicii publice sau private, dar adopția la noi e din start inhibată de tradiționalul val de speculații conspiraționiste (Numărul Fiarei și altele, din același registru irațional).

 Să sperăm că idea de a prelua codul sursă deja aplicat în Germania va fi posibilă în cazul RO Wallet, dacă guvernul (care va mai fi el) va binevoi să ne explice îndeajuns felul cum funcționează acest scutitor salutar de drumuri la stăpânire. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE