De ziua Americii, o pledoarie pentru valorile fondatoare: viața, libertatea, căutarea fericirii 

„Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizându-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire”.

Pentru mine, prima idee valoroasă este aceea a izvorului drepturilor și libertăților noastre: Dumnezeu (Creatorul). Tocmai de aceea, ele sunt sfinte și orice regim politic are obligația să le respecte. Orice încercare de restrângere nejustificată a acestor drepturi și libertăți poate fi considerată de credincioși ca fiind inspirată de potrivnicii lui Dumnezeu.

A doua idee valoroasă mi se pare că, alături de dreptul la viață și la libertate (prezente în multe constituții, declarații privind drepturile omului, alte asemenea documente ulterioare), este consacrat ca valoare fundamentală și dreptul la căutarea fericirii. Nu am întâlnit încă o formulare asemănătoare într-un alt document de acest tip.

Iar a treia idee fundamentală este a dreptului popoarelor de răsturna prin luptă regimurile care ajung să fie distructive pentru scopul asigurării drepturilor și libertăților oamenilor guvernați. 

Actualitatea acestor valori, principii și idealuri

Aceste valori sunt nu doar actuale și azi, dar mi se par chiar imperative pentru toți cei rânduiți la conducerea popoarelor iubitoare de libertate. De exemplu, și Constituția României face referire în chiar articolul 1 la idealurile Revoluției din decembrie 1989 (după care a fost ea adoptată, în forma inițială în 1991 și revizuită în 2003). Libertatea a fost unul dintre acele idealuri: “Libertate, te iubim, ori învingem ori murim!”.

Dincolo de erorile făcute de-a lungul timpului de conducătorii statelor (inclusiv ai celui american și român), de unele acțiuni contrare acestor valori, pe mine m-a impresionat tot timpul la marea majoritate a americanilor pe care i-am cunoscut internalizarea acestor valori, principii și idealuri (și altora consacrate de Constituția Statelor Unite ale Americii – SUA) la nivelul mentalității, gândirii, convingerilor lor de viață.

Eu fac parte din generația care s-a bucurat de libertatea și bunăstarea de după 1990 (atât cât au fost ele), datorită victoriei Americii conduse de președintele Ronald Reagan (în deceniul 9 al secolului trecut, între ianuarie 1981-ianuarie 1989) în Războiul Rece cu Imperiul Răului (URSS). Voi fi mereu recunoscător pentru această oportunitate istorică, pe care multe alte generații înaintea noastră nu au avut-o. 

Cred că și azi, în România, în mentalul nostru colectiv și în instituțiile noastre, se luptă valorile libertății (de inspirație americană și occidentală) cu cele care își au rădăcinile în acel Imperiu al Răului, exacerbate uneori de specificul nostru național. Administrația românească de azi a păstrat cam multe reflexe de gândire și acțiune din oribilii ani `80 ai secolului trecut, din păcate…

Oportunitatea întăririi relației României cu SUA

Cred că, în principal din cauza proastei conduceri politice a României, nu am valorizat încă, în acești ultimi 36 de ani, oportunitatea istorică a unei relații mai bune cu SUA, în interesul poporului român. Majoritatea liderilor noștri politici, din cauza micimii lor, nu au știut cum să relaționeze cu super-puterea SUA. Ori s-au ferit de americani, preferând compania unor puteri europene (mai accesibile din anumite puncte de vedere), ori când au relaționat cu SUA au făcut-o stupid, slugarnic. 

Am văzut prea puțini lideri politici români care au fost tratați cu respect de statul american (administrațiile democrate sau republicane, după caz). Cel mai strălucit exemplu rămâne Emil Constantinescu, singurul Președinte al României democratice care a fost invitat să țină discurs în fața Congresului SUA, pe 15.07.1998 (după ce semnase în 1997 la București, cu președintele Bill Clinton, Parteneriatul Strategic cu SUA). În ultimele două decenii, nu putem omite exemplul lui Cătălin Predoiu, care, în timp ce a ocupat diverse funcții în statul român, a fost primit cu respect și de administrațiile democrate din trecut, dar și de actuala administrație republicană.

Mă doare să văd mulți compatrioți care, din cauza urii/disprețului/dezacordului lor față de actualii ocupanți ai fotoliilor de la Casa Albă, pledează pentru îndepărtarea României de SUA. Din acest punct de vedere, cred că, spre binele României, președintele Nicușor Dan a înțeles după câteva luni de la preluarea mandatului că pentru apărarea și siguranța națională a României este vital ca SUA să rămână cât mai aproape de noi. Nu mi se pare că prim-ministrul demis Ilie Bolojan a înțeles/este de acord cu acest postulat, ci pare a crede (nerealist) că Germania poate fi un substitut pentru SUA. Mai devreme de 7-10 ani, mă îndoiesc că această mare putere europeană ar putea să ne apere de marele pericol de la Răsărit.

Nu pot încheia fără să mai exprim o tristețe. Actualul ambasador al României la Washington, Andrei Muraru (numit pe 7.07.2021 de fostul președinte Klaus Iohannis), a ratat principalul obiectiv asumat în mandatul său, acela de ridicare a vizelor pentru români. După eforturi foarte intense (inclusiv cheltuieli semnificative), nu s-a reușit închiderea la timp a acestui dosar cu fosta administrație Biden, iar actuala administrație Trump nu pare a-l vedea cu ochi buni pe Muraru, după ce și-a expus prea ostentativ afinitatea pentru democrați.

Oare ce o aștepta președintele Dan de nu l-a schimbat deja pe acest ambasador? Poate că un ambasador capabil să fie privit cu respect de actuala administrație de la Casa Albă ar putea ajuta la relansarea și întărirea relației dintre țările noastre, nu doar în plan politic și militar, dar mai ales economic, cultural etc., ceea ce ar fi în primul rând în interesul nostru. 

America poate multe fără România, dar fără ajutorul SUA noi nu suntem în stare nici măcar să ne apărăm de dronele trimise peste noi de vecinii de la Răsărit, mult mai puternici militar decât noi… 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE