Propteaua lui Tariceanu

Bilantul DNA a fost un soi de numaratoare gen Pristanda. Nicidecum o autoanaliza rece, profesionista, obiectiva. Daniel Morar s-a impaunat iarasi cu ‘numarul de dosare solutionate’, a invocat din nou lista de demnitari corupti demascati, s-a imbatat inca o data cu apa rece, deoarece nici unul nu e dupa gratii. Dupa trei ani de mandat, n-am aflat mai nimic despre randamentul acestei institutii, care inghite (dotari, salarii si sporuri exorbitante) imense fonduri europene si bugetare. Nu se poate vorbi despre eficienta aducand drept argument deschiderea unor dosare nefinalizare apoi imbatabil. Boala de care, de altfel, DNA sufera inca de la infiintarea acum sase ani si care a consolidat parerea ca institutia se manifesta mai mult ca un instrument de rafuiala politica decat de justitie implacabila. Daniel Morar acuza modificarile legislative si insinueaza ca instantele sunt tolerante. Dar sare cu gratie peste gafele procedurale, chiar peste abuzurile subalternilor sai, peste tergiversarea nepermisa a sute de dosare, peste aducerea la DNA a unor procurori subcalificati, peste ignorarea semnalelor din presa, peste noianul de reprosuri ale CSM.

Aparent paradoxal, Daniel Morar e totusi un principal obstacol in calea unor alegeri anticipate. Nici PNL, nici PSD, PC sau UDMR nu vor ca, daca ar cadea acum liberalii, la Justitie sa vina vreun pedelist care ar propune presedintelui in august, cand ii expira mandatul, mentinerea in functie a lui Morar. Cele patru partide cu dosare grele la DNA au inca nevoie – cel putin pana in august – de un ministru de justitie liberal, care sa promoveze el un alt procuror sef. Intr-un fel, ghidonarea DNA devine mai importanta decat restul de guvernare in sine. Asa ca, din acest unghi, Daniel Morar devine un fel de proptea pentru Cabinetul Tariceanu.

Urmărește-ne pe Google News