Război hibrid. Care sunt metodele de recrutare ale serviciilor secrete rusești pentru a comite acte de sabotaj în UE, inclusiv în România

Acesta studiu ajută la înțelegerea detaliată a actelor de sabotaj rusesc dejucate recent de SRI împreună cu forțele de securitate poloneze, petrecute pe teritoriul ambelor state, România și Polonia. Fenomenul este însă unul mult mai extins în întreaga Europa.

110 incidente de sabotaj identificate de GLOBSEC

Experții GLOBSEC au identificat 63 de autori din 110 incidente de sabotaj, în care au fost implicate în total 131 de persoane. „Dintre cei 131 de autori identificați, 62% au comis mai multe atacuri, iar 89% au acționat în grupuri de cel puțin două persoane.”

Doar 58 % dintre autori au fost conștienți că activitățile lor erau dirijate de serviciile rusești.

Specialiștii în terorism argumentează că Moscova aplică în mod eficient tehnici de război cognitiv – în care „fiecare persoană devine un câmp de luptă” – pentru a condiționa persoanele vulnerabile să comită acte de violență politică sau de terorism în spațiul european.

NATO percepe războiul cognitiv ca o realitate în care „mintea umană devine câmpul de luptă. Scopul este de a schimba nu numai ceea ce gândesc oamenii, ci și modul în care gândesc și acționează. Dacă este dus cu succes, acesta modelează și influențează convingerile și comportamentele individuale și de grup în favoarea obiectivelor tactice sau strategice ale agresorului”.

„Acum zece ani, Statul Islamic (ISIS) a fost pionierul așa-numitei  «legături dintre criminalitate și terorism», recrutând foști infractori care au continuat să comită atacuri violente în Orientul Mijlociu și Europa. Astăzi, o nouă legătură între criminalitate și terorism a apărut în Europa – de data aceasta orchestrată de un actor statal – Rusia”, explică studiul GLOBSEC.

În lipsa agenților instruiți sub acoperire diplomatică, Moscova a fost nevoită să activeze unul dintre planurile sale de rezervă, a început să mobilizeze agenți civili, pe care îi folosesc, uneori, doar o singură dată, pentru a-și susține campania cinetică ca parte a strategiei sale de război hibrid, concepută pentru a descuraja și pedepsi statele membre UE și NATO pentru sprijinul acordat Ucrainei.

„Serviciile secrete ruse au vizat în mod deliberat persoane vorbitoare de limbă rusă aflate în situații socio-economice vulnerabile și le-au recrutat pentru acte de sabotaj sau diverse alte forme de violență politică în Europa. Ritmul acestor activități s-a intensificat după martie 2022, când un val de agenți ruși a fost expulzat din Europa, ducând numărul total al expulzărilor la peste 600”, explică raportul GLOBSEC.

Mai mult, serviciile secrete germane au avertizat și ele că Rusia recrutează așa-numiții „agenți de nivel inferior” – civili obișnuiți, plătiți cu sume mici pentru a comite acte de sabotaj, vandalisme sau spionaj.

Hans Jakob Schindler, expert în terorism, a explicat pentru Euronews că acești „agenți” sunt angajați într-un singur scop, ceea ce înseamnă că au o înțelegere limitată a structurilor serviciilor secrete rusești din Germania sau din Europa. Aceștia operează nu numai în Germania, ci pe întreg continentul. „Este vorba doar de a găsi pe cineva care este motivat ideologic să ajute sau care este motivat financiar – ideal ar fi ambele”, a spus Schindler. Teoria potrivit căreia serviciile secrete rusești ar prefera să recruteze numai civili pe care să îi folosească strict într-o singură operațiune de sabotaj este însă contrazisă de alte studii recente.

Motivele pur ideologice sunt rare, deoarece banii joacă de obicei un rol important. „Circumstanțele economice precare plus alinierea ideologică reprezintă, practic, pachetul ideal”, a explicat Schindler.

Rusia se bazează din ce în ce mai mult pe agenți fără experiență din cauza faptului că, de la începutul invaziei Ucrainei, a devenit mult mai dificil pentru serviciile de informații ruse să-și aducă propriii agenți în Germania.

În iulie 2025, un cetățean rus cu domiciliul în Narva (Estonia) a fost condamnat la șase ani de închisoare atât pentru spionaj în numele FSB, și pentru contrabandă cu mărfuri aflate sub sancțiuni internaționale peste granița estoniano-rusă.

Operațiunea antisemită a „mâinilor roșii”, organizată la Paris, face și ea parte din strategia mai largă de război hibrid a Rusiei împotriva Europei. Aceasta arată modul în care serviciile de informații rusești integrează practicile sale tradiționale secrete cu metodele contemporane de subversiune politică pentru a semăna confuzie și a submina coeziunea în societățile democratice.

Cum au acționat recent serviciile secrete rusești în România și Polonia

După două acte de sabotaj care au vizat recent rețeaua feroviară din Polonia, ministrul de externe Radoslaw Sikorski a catalogat incidentul drept «un act de terorism de stat». „Acesta nu a fost un act de sabotaj ca cele anterioare, ci un act de terorism de stat, deoarece scopul său clar era să provoace victime umane”, a declarat Sikorski.

„O națiune străină a trimis sabotori bine pregătiți, care au eșuat în misiunea lor doar printr-un miracol”, a adăugat Sikorski. El a acuzat apoi serviciul de informații militare GRU al Rusiei că a recrutat mercenari pentru a „face această treabă murdară”.

Forțele de securitate poloneze au reușit să identifice doi suspecți considerați responsabili pentru ambele atacuri. Ambii sunt cetățeni ucraineni cu o lungă istorie de colaborare cu serviciile secrete ruse.

Incidentul polonez trebui corelat la actul de sabotaj dejucat în aceeași perioadă de Serviciul Român de Informații (SRI), când „doi cetățeni ucraineni, aflați sub coordonarea directă a serviciilor secrete ruse, pregăteau distrugerea prin incendiere a unui sediu al companiei ucrainene Nova Post din București”.

Ce au analizat experții în terorism GLOBSEC

Analiștii GLOBSEC au identificat 131 de persoane, care locuiesc în Europa, care au fost implicate în acțiunile maligne ale Rusiei și au constatat că cel puțin 35 dintre ele au avut antecedente penale. Majoritatea sunt bărbați, cu vârsta în jur de 30 de ani, provin adesea din state post-sovietice, vorbesc limba rusă (adesea ca limbă maternă) și trăiau, la momentul recrutării, în condiții economice precare.

Recruții au acționat la nivel local, urmând instrucțiunile coordonatorilor, dar călătoreau peste granițe pentru a-și ascunde identitatea. Recrutarea avea loc atât online – în principal prin Telegram – cât și offline, prin intermediari, inclusiv prin membri ai familiei sau asociați apropiați. „Legăturile de rudenie nu numai că au facilitat recrutarea, dar, în mai multe cazuri, modelau și operațiunile grupului, când rudele acționau împreună la ordinele coordonatorilor lor”.

Infractorii, fie ca autori direcți, fie ca facilitatori, au permis în mod special Moscovei să se adapteze la capacitățile sale clandestine diminuate în Europa.

Dincolo de recrutarea agenților „de unică folosință”, Rusia continuă să profite de relația sa consolidată cu crima organizată, concluzionează experții GLOBSEC. Serviciile de informații rusești, oligarhii și rețelele criminale transfrontaliere cooperează pentru a susține fluxurile financiare ilicite (IFF) și a eluda sancțiunile internaționale.

Autorii activităților cinetice rusești

Cei trei experți în terorism, Kacper Rekawek, Julian Lanchès, Maria Zotova, au identificat 63 de autori din total de 131 de persoane. Cu excepția tentativei de asasinat a directorului general al Rheinmetall, planificată, potrivit unor informații, de agenți oficiali ai GRU, ei susțin că toți ceilalți autori identificați erau civili, iar șapte dintre ei aveau un istoric de cooperare strânsă cu serviciile de informații rusești.

Constatările lor contestă noțiunea de agenți singuratici, „de unică folosință”, recrutați online pentru sarcini punctuale. Potrivit analizei lor, aproximativ două treimi (62 %) dintre autori au comis mai multe atacuri, iar 89 % au acționat în grupuri de cel puțin două persoane.

Sexul și vârsta

În cazurile în care a fost posibilă identificarea, majoritatea covârșitoare a autorilor erau bărbați (93%). Vârsta medie era de 30 de ani, cel mai tânăr având doar 16 ani, iar cel mai în vârstă 59 de ani. O parte semnificativă a autorilor (17 persoane) aveau sub 25 de ani, iar 8 erau minori. Starea civilă nu a putut fi stabilită în mod sistematic, dar în mai multe cazuri, bărbații erau celibatari sau, în rândul autorilor mai în vârstă, divorțați.

În schimb, femeile erau de obicei într-o relație, adesea cu soții implicați și ei în activități dirijate de Kremlin. Legăturile de rudenie și prietenie au jucat un rol important în recrutare.

„93% dintre autori erau bărbați, cu vârsta medie de 30 de ani, provenind dintr-o țară post-sovietică, motivați de compensații financiare.”

Naționalitate

Dispersia activităților cinetice rusești în Europa se reflectă inclusiv în diversitatea naționalităților persoanelor recrutate de serviciile rusești. Ucrainenii (26) și rușii (23) reprezentau împreună mai mult de o treime din totalul actorilor identificați, urmați de moldoveni (15), estonieni (12) și bulgari (12). Alte naționalități frecvente erau belarușii, polonezii, britanicii, letonii și germanii. Toți cetățenii britanici au fost legați de un singur complot.

Realizatorii studiului observă o altă distincție între autorii rezidenți și cei nerezidenți. În timp ce cetățenii estonieni și germani au avut tendința de a opera în țările lor de origine, moldovenii, bulgarii și belarușii călătoreau adesea în străinătate – frecvent în Europa Centrală – cu scopul exclusiv de a comite atacuri.

Acest model reflectă o dublă rațiune – pe de o parte, operarea în străinătate face atribuirea și detectarea mai dificile; pe de altă parte, recrutarea în țările din Europa de Est este facilitată de vulnerabilitățile economice. De exemplu, moldoveni rezidenți în Occident erau dispuși să comită acte de vandalism sau sabotaj pentru sume relativ mici – uneori de doar 50 de euro.

Autorii ucraineni reprezintă o categorie specifică. Majoritatea dintre ei au fugit din țara lor fie în 2014, fie în 2022.

Care este motivația persoanelor recrutate

Deși experții GLOBSEC nu au putut evalua în mod sistematic nivelul de educație al sabotorilor, ei au reușit să identifice ocupațiile lor. Majoritatea erau angajați în meserii de birou (12) sau fizice (10), cum ar fi muncitori în construcții sau șoferi de taxi. Șapte recruți erau șomeri, mulți dintre ei fiind refugiați ucraineni care fugiseră fie pentru a scăpa de războiul din Rusia, fie pentru a evita recrutarea în armata ucraineană.

„Locurile de muncă cu venituri mici coincideau adesea cu implicarea în infracțiuni minore, membrii familiei sau cunoștințele descriind aceste persoane ca fiind în căutarea unor bani ușori și rapizi. În unele cazuri, autorii erau raportați ca fiind puternic îndatorați financiar. Prin urmare, situația economică precară pare să fie un factor important, alături de afinitatea culturală față de Rusia sau Uniunea Sovietică.

Deși 23 dintre cei 131 de autori aveau, potrivit rapoartelor, opinii pro-Kremlin sau acționau din simpatie ideologică, recompensa financiară s-a dovedit a fi factorul decisiv.

În 66 % din cazuri s-a oferit o compensație financiară și, dacă se exclud cazurile cu motivații necunoscute, proporția crește la 96 %”.

Uneori, serviciile secrete rusești au promis sume substanțiale – până la 10.000 EUR pentru incendierea unui magazin IKEA sau recompensă sub forma unei mașini. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, plățile au fost modeste, ofertele inițiale fiind de doar 7 EUR pentru sarcini precum lipirea de autocolante sau pictarea de graffiti pro-rusești.

Începând cu sarcini cu risc redus și recompense mici, agenții ruși au redus pragul de participare, în special în rândul persoanelor care căutau bani rapid, fără ca aceștia să înțeleagă legătura cu serviciile secrete ruse.

Doar 58 % dintre autori au fost conștienți că activitățile lor erau dirijate de serviciile rusești.

Cu timpul, însă, plățile și gravitatea sarcinilor au crescut, unii autori trecând de la graffiti la incendii sau tentative de sabotaj al liniilor ferate care transportau ajutoare către Ucraina.

Acest model a fost deosebit de pronunțat în rândul recruților mai tineri, în special al refugiaților ucraineni, a căror conștientizare limitată a implicării Rusiei, combinată cu atracția „banilor mulți”, i-a făcut deosebit de vulnerabili.

Ce au observat doi profesori în studii de intelligence care au analizat cazurile de sabotaj rusesc din Franța și Marea Britanie

Clément Renault, cercetător în domeniul studiilor de intelligence, la Institutul Francez de Cercetare Strategică, profesor asociat la Sciences Po Paris School of International Affairs și Daniela Richterova, profesor în studii de intelligence la Departamentul de Studii de Război, Kings College London au analizat în profunzime cazurile recente de spionaj rusesc, petrecute în Franța și Marea Britanie și au publicat, separat, analizele lor pe site-ul specializat în tematica studiilor de securitate, War on the Rocks.

Libertatea redă cele mai relevante observații ale acestor profesori referitoare la specificul acestor operațiuni rusești sub acoperire.

Cazul de vandalism antisemit din Paris pe scurt: “În după-amiaza zilei de 11 mai 2024, doi bărbați au sosit la un hotel modest din Paris. Unul dintre ei, care s-a prezentat drept Mircho Angelov, a prezentat la recepție un act de identitate bulgar, deși rezervarea fusese făcută cu câteva zile înainte din Bulgaria de un alt bărbat pe nume Nikolay Ivanov. În următoarele 24 de ore, Angelov și Georgi Filipov au vizitat capitala Franței, înainte de a fi însoțiți a doua zi de un al treilea bărbat, Kiril Milushev. Cei trei bărbați au petrecut ziua de 13 mai în cafenelele din cartierul Marais. Dar în aceeași noapte, activitatea lor a luat o turnură mai secretă: la ora 3:52 dimineața, Angelov și Filipov s-au apropiat de Zidul Dreptății din fața Memorialului Shoah și au început să pulverizeze amprente roșii. La ora 3:56 dimineața, un agent de pază a intervenit, determinându-i pe cei doi să fugă. Milushev a intrat în Allée des Justes, a filmat șabloanele – aproximativ 35 în total – și a plecat. Câteva ore mai târziu, imaginile cu Memorialul vandalizat au devenit virale, amplificate de oficialii locali, mass-media franceză și o rețea de conturi neautentice legate de ecosistemul informațional rus Doppelgänger. Dezbaterea inflamată a durat săptămâni întregi”, explică Clement Renault.

Desfășurat la Paris în perioada 29-31 octombrie 2025, procesul „mâinilor roșii” este prima procedură judiciară din Franța împotriva unei presupuse rețele de agenți legați de serviciile de informații rusești.

Renault a asistat la întreaga procedură în sala de judecată.

El explică de ce imprudența operațională a autorilor reflectă o caracteristică recurentă a tehnicilor rusești: recrutarea deliberată a persoanelor din medii în care se intersectează insecuritatea materială, instabilitatea personală și extremismul ideologic permite operatorilor să externalizeze riscul și să minimizeze șansele de atribuire directă. Cazul relevă, de asemenea, un model în care aceiași recruți participă la mai multe operațiuni, contestând astfel ipoteza larg răspândită a agenților de unică folosință, consideră profesorul francez.

O rețea tradițională a intelligence-ului rusesc

Renault spune că structura rețelei, așa cum a fost ea dezvăluită în timpul procesului judiciar, se caracterizează printr-o ierarhie operațională foarte comună. La vârf se afla o persoană care acționa ca agent principal, responsabilă de coordonarea generală și supravegherea logistică a operațiunii.

„Concluziile anchetei indică faptul că agentul principal a menținut o comunicare susținută în limba rusă cu ofițerul său de caz prin Telegram, într-o relație probabil desfășurată în beneficiul Direcției Principale de Informații, serviciul de informații militare al Rusiei, cunoscut și sub numele de GRU. În acest caz, Ivanov pare să fi acționat ca agent principal, supraveghind organizarea operațiunii, gestionând fondurile și aranjând transportul, precum și logistica de exfiltrare. 

La nivel intermediar, o a doua persoană a fost recrutată direct de agentul principal. Această persoană a asigurat executarea misiunii pe teren, menținând în același timp un contact regulat cu agentul principal. În operațiunea «mâini roșii», acest rol a fost îndeplinit de Angelov, care a fost recrutat de Ivanov însuși și care, la rândul său, a recrutat agenții operativi. Angelov nu a comparut la proces, deoarece nu a fost încă arestat. El face obiectul unui mandat de arestare internațional.”, relatează el.

Structura de pe teritoriul Franței diferă însă de rețelele mai complexe și descentralizate utilizate pentru alte operațiuni de spionaj și sabotaj în Europa în ultimii ani, în special cea judecată în Regatul Unit în martie 2025. După cum a documentat Daniela Richterova, structura din acel caz semăna mai mult cu un model externalizat, cu mai multe niveluri, în care un „manager de contract” — Jan Marsalek — delega elaborarea planurilor operaționale unui „manager de țară” desemnat, care, la rândul său, încredința responsabilități suplimentare unui colaborator apropiat.

Richterova a explicat , la rândul ei, că investigatorii britanici au dezvăluit structura unei rețele de spionaj neobișnuite.

„Spre deosebire de o «rețea de spioni» tradițională, condusă de un ofițer de informații experimentat sau de un „agent principal” – un agent senior însărcinat cu conducerea altor agenți –, structura dezvăluită la Old Bailey semăna mai degrabă cu o relație dintre un stat și un contractor comercial. În acest lanț delegat, cu mai multe niveluri, serviciile de securitate interne ale Rusiei – Serviciul Federal de Securitate (FSB) și serviciul de informații militare, Direcția Principală de Informații (GRU) – au acționat ca «clienți». Potrivit procurorului șef Alison Morgan, aceștia căutau să umple un «gol pe piață» care a apărut în urma expulzării spionilor ruși la scurt timp după încercarea GRU din 2018 de a-l otrăvi pe Sergei Skripal. Pentru a satisface această nevoie, au externalizat operațiunile către un «manager de contract», Jan Marsalek, fostul director operațional al Wirecard, austriac, despre care se crede că se ascunde în Rusia de la prăbușirea companiei în iunie 2020. Marsalek, care avea rețele preexistente de agenți privați și legături de lungă durată cu serviciile de informații rusești, părea să se ofere voluntar pentru operațiunile FSB sau GRU – poate ca un mijloc de a-și susține afacerile obscure – sau pentru a se pune bine cu guvernul de al cărui capriciu depindea acum viața lui”.

Modele recurente în recrutare

Renault argumentează că profilurile persoanelor implicate în cazul „mâinilor roșii” se aliniază îndeaproape cu modelele de recrutare observate anterior , de către experții GLOBSEC, în rețelele de influență organizate de Rusia din Europa. „Ca în alte cazuri documentate, recrutarea pare să fie determinată de o combinație de vulnerabilitate financiară, afinitate ideologică și conexiuni personale. Ivanov, identificat ca coordonator al operațiunii, reflectă această convergență. Născut în Luhansk, Ucraina, el are experiență militară în armata bulgară, a locuit mai mulți ani în Rusia și a fost afiliat timp de aproape un deceniu unui partid naționalist bulgar, ceea ce sugerează o oarecare aliniere ideologică cu guvernul rus. Filipov, deși susține că a renunțat la convingerile sale anterioare, are tatuaje care reprezintă svastici și iconografie a celui de-al Treilea Reich și trăia la marginea societății din punct de vedere economic în Bulgaria, lucrând în slujbe cu salarii mici. Angelov, la fel, avea tatuaje naziste, ceea ce sugerează un profil ideologic similar”, relatează profesorul.

Aceste elemente sunt în concordanță cu concluziile studiului GLOBSEC, potrivit cărora serviciile secrete rusești recrutează agenți din medii în care precaritatea materială, instabilitatea personală și extremismul ideologic se intersectează.

„În același timp, deoarece aceste persoane provin din marginile sociale și economice, ele nu au de obicei nici vizibilitate publică, nici protecție din partea statului, ceea ce face mai ușor pentru cei care le recrutează să le trimită în străinătate pentru misiuni secrete. Această combinație face ca astfel de indivizi să fie deosebit de utili pentru operațiuni cu costuri reduse și negabile, permițând serviciilor rusești să îi utilizeze cu investiții minime — Filipov ar fi primit 1.200 de dolari, iar Milushev 600 de dolari —, în timp ce externalizează riscul operațional și reduc probabilitatea atribuirii directe serviciului care îi sponsorizează”, concluzionează Clement Renault.

Cazul „mâinilor roșii” nu este un incident izolat, ci face parte dintr-o campanie mai amplă de acte subversive conectate la serviciile secrete ruse în Franța în ultimii doi ani.

Cele mai notabile includ pictarea stelelor lui David pe diverse clădiri în octombrie 2023 — atribuită de serviciile secrete franceze Serviciului al cincilea al FSB, defăimarea aceluiași Memorial al Shoah cu vopsea verde în mai 2025 și plasarea de capete de porc în fața moscheilor în septembrie 2025.

Aceste operațiuni exploatează în mod intenționat simboluri istorice și religioase extrem de sensibile în Franța pentru a provoca indignare, a polariza societatea și a eroda încrederea publicului în actorii politici interni.

Foto: Profimedia

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.