Războiul „Templelor”: Două grupări masonice își dispută în instanțe legitimitatea și apartenența la „Marea Lojă Națională din România”

Deși ambele facțiuni folosesc în prezent denumirea de „Marea Lojă Națională din România” (MLNR), au sigle și conduceri diferite, iar în prezent se luptă în instanță pentru legitimitate.

Breasla secretă a constructorilor

Contextul istoric este necesar pentru a înțelege conflictul din România.

Vechii masoni erau constructori de catedrale, specialiști în prelucrarea pietrei sau a metalelor, echivalentul arhitecților și inginerilor din ziua de azi.

Acest lucru justifica organizarea lor în bresle și ordine secrete, într-o vreme în care Europa era în plin Ev Mediu, dominat de Biserica Catolică și brațul ei armat, Inchiziția.

Maeștrii acestor bresle – care reprezentau Masoneria operativă – îi inițiau pe ucenici transmițându-le atât cunoștințe de ordin tehnic (secretele meseriei), cât și cunoștințe de ordin superior (filosofice), unele direct din perioada Antichității. Unele din aceste idei intrau în conflict direct cu dogmele Bisericii, un argument în plus pentru ca masonii să le păstreze secrete.

Într-o societate a obscurantismului religios, masonii, care erau niște profesioniști, au ales să nu țină cont de confesiune sau de religie, ci doar de credința într-o forță superioară, pe care au numit-o Marele Arhitect al Lumii. Pentru a include oameni din toate credințele și rasele, masonii și-au creat propriile ritualuri.

Odată cu epoca Renașterii și cu diminuarea influenței Bisericii asupra statului, s-a stins interesul pentru ridicarea de catedrale, astfel încât ordinele masonice s-au transformat . 

Noii membri nu mai erau neapărat constructori și meșteșugari, cât nobili, învățați sau artiști, iar în acest fel a apărut Masoneria speculativă, cu accent pe cunoaștere.

„Marea schismă” a masoneriei din România

În România, tabăra conservatoare este reprezentată de Asociația Marea Lojă Națională din România (site: mlnr.ro, simbol: stema cu unicorn, deviza: „vincere aut mori”):

• Asociația MLNR și Ordinul din spatele ei sunt recunoscute internațional de către Marea Lojă Unită a Angliei și sunt reprezentate de Marele Maestru Cătălin Tohăneanu.
• Acesta este succesorul Marelui Maestru Radu Ninel Bălănescu, exclus în octombrie 2020 de către un Tribunal Masonic condus de către Marele Orator al MLNR Manole Iosiper, pentru acuzații de abuz de putere și lipsă de transparență în gestionarea fondurilor.
• În noiembrie 2020, Radu Ninel Bălănescu nu recunoaște decizia Tribunalului Masonic și îl exclude la rândul lui pe Manole Iosiper și pe alți masoni care l-au susținut.
• În cadrul unui dosar civil de pe rolul Curții de Apel București (6397/3/2021 – trimis spre rejudecare de Înalta Curte), având obiect proprietate intelectuală, Asociația MLNR cere judecătorilor să-i oblige pe reformiști să renunțe la folosirea denumirii de „Marea Lojă Națională din România”.

Tabăra reformată se numește Masoneria Universală – Marea Lojă Națională a României (site: mlnr.info, simbol: stema cu îngeri, deviza: „nosce te ipsum”):

• Entitatea nou-creată nu are recunoaștere internațională și este reprezentată de Marele Maestru Adrian Dragomirescu.
• Acesta este succesorul lui George Ivașcu, ales de reformiști în locul lui Radu Ninel Bălănescu cu sprijinul Marelui Orator Manole Iosiper.
• În cadrul unui proces penal aflat pe rolul Tribunalului București (1692/105/2023), reformiștii încearcă să obțină redeschiderea urmăririi penale împotriva fostei conduceri a conservatorilor din MLNR pentru acuzații de constituire de grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani.
• Reclamanți în acest proces având ca obiect „plângere împotriva soluției de neurmărire penală” sunt reprezentanți ai reformiștilor, în frunte cu Manole Iosiper, iar pârâți sunt Marele Maestru al MNRL Cătălin Tohăneanu și predecesorul lui, Radu Ninel Bălănescu, precum și alți membri ai Ordinului.

Diferența dintre Ordin și Asociație – cheia disputei juridice

MLNR este un Ordin Ezoteric cu o ierarhie piramidală în fruntea căruia se află Marele Maestru. Ordinul este guvernat de ritualuri și legi masonice, de respectarea cărora se asigură un tribunal masonic.

Ordinul ezoteric MLNR este atestat încă din 1880 (deși cea mai veche lojă masonică fusese înființată încă din 1734, la Galați) și a funcționat până să intre în conflict cu legionarii (1937) și comuniștii (1948). Activitatea MLNR a fost reluată după Revoluție (1993).

Asociația MLNR este interfața „civilă” a Ordinului MLNR, cu personalitate juridică recunoscută din 2004 de instanțele naționale. Ascociația se ocupă de chestiunile administrative ale Ordinului, precum și de evenimente culturale și acte de caritate.

Diferența dintre Ordin și Asociație este importantă în contextul proceselor din instanță dintre masoni.

Ordinul este o convenție a cărei reguli și valori sunt unanim și liber acceptate de către membri, pe când Asociația are un statut juridic bine stabilit – tot așa cum oricine poate practica jurnalismul, dar pentru a-l profesa la o anumită publicație e nevoie de un contract.

Mărul discordiei între masoni: dr. Radu Ninel Bălănescu

Dr. Radu Ninel Bălănescu este un chirurg pediatru, director medical al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.

Medicul a fost ales de două ori Mare Maestru al MLNR între anii 2010-2018, atingând astfel limita de două mandate consecutive impusă de regulamentele Ordinului pentru această demnitate.

Bălănescu a modificat aceste regulamente pentru a candida din nou în 2018, asigurându-și astfel al treilea mandat, din exercitarea căruia a fost oprit de către o grupare de masoni, condusă de Marele Orator Manole Iosiper.

• Pe data de 10 iunie 2020, Manole Iosiper a emis un decret prin care a dispus constituirea unei comisii speciale de cercetare.
• Comisia a analizat plângeri ale altor masoni, evident nu ale celor care l-au reales a treia oară pe Bălănescu, iar pe 22 iunie 2020 a hotărât eliberarea acestuia din funcție.
•  Pe 30 iunie 2020, Manole Iosiper și ceilalți membri ai Comisiei au hotărât în unanimitate excluderea lui Radu Ninel Bălănescu din rândurile masoneriei. Pedeapsa se numește „arderea între coloane” și simbolizează atât expulzarea din „templu”, cât și ștergerea celui pedepsit din istoria organizației.

La rândul lui, chiar în perioada în care făcea obiectul cercetărilor Comisiei Speciale, Radu Ninel Bălănescu l-a suspendat din funcția de Mare Orator pe Manole Iosiper apoi, cu ajutorul Consiliului Ordinului, l-a exclus din rândurile MLNR.

După excluderea reciprocă, Bălănescu a rămas la șefia Asociației MLNR, în timp ce Manole Iosiper a rămas în fruntea unui grup de reformiști care folosește denumirea de „Masoneria Universală – MLNR”, iar conflictul dintre cele două tabere s-a mutat în instanță.

Manole Iosiper și grupul lui de reformiști au depus plângere penală la DNA împotriva lui Radu Ninel Bălănescu și a loialiștilor lui (închisă prin clasare), iar aceștia din urmă l-au dat în judecată pe fostul Mare Orator pentru a-i interzice să folosească denumirea Ordinului.

Procesul penal: Statul român n-a identificat nicio neregulă

Pe data de 19 martie 2026, Tribunalul București se va pronunța în procesul penal în care Manole Iosiper încearcă să obțină redeschiderea urmăririi penale împotriva lui Radu Ninel Bălănescu pentru constituire de grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani.

Iată cum a răspuns acestor acuzații avocatul lui Radu Ninel Bălănescu, potrivit Încheierii de ședință din data de 30 mai 2025:

•  „Statul român, prin ANAF, a precizat că nu dorește să formuleze plângere în prezenta cauză ceea ce înseamnă că soluția sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală nu poate fi atacată de către altă persoană decât statul român.
• Pe cale de consecință, aceleași concluzii sunt valabile și în legătură cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat (…) și spălare de bani. (…)
• În concret, din lista de infracțiuni pentru care s-a dispus clasarea și pentru care a fost formulată plângere, opinează (avocatul – n.r.) că prezintă importanță infracțiunea de înșelăciunea care ar putea să aibă ca prezumtiv subiect pasiv anumite persoane fizice care sunt sau au fost membre ale asociației.
• În esență, apreciază că ceea ce s-a stabilit este că persoanele nu au fost induse în eroare în eroare în niciun fel, nici cu prilejul concluziilor care au fost prezentate în fața instanței în acest moment, mai presus de anumite înscrisuri care se regăsesc la dosarul cauzei din care rezultă faptul că membrii ar fi plătit anumite cotizații,  nu reiese în niciun fel care ar fi elementul de inducere în eroare.
• Astfel, ceea ce se poate preciza este că dacă o persoană în mod voluntar este înscrisă într-o asociație și dorește să plătească, face acest lucru, însă nu există vreun element în concret prin care să fie indus în eroare. Iar eventualele sancțiuni care sunt impuse față de persoane care nu plătesc sunt prevăzute în anumite acte care au caracter obligatoriu, fiind aprobate în mod legal în conformitate cu statutul unei anumite organizații.
• De aceea nu se înțelege și nu se deduce de fapt în niciun fel, nici din plângerea penală și nici din plângerea împotriva soluției de clasare, care ar fi fost elementul prin care ar fi fost induși în eroare fiind în mod vădit, oarecum, o plângere cu un scop șicanatoriu care nu ar putea să aibă o finalitate concretă”, se arată în documentul citat.

Procesul civil: Marca „MLNR” nu este una comercială

Pe data de 25 martie 2025, Înalta Curte a trimis spre rejudecare la Curtea de Apel București dosarul civil în care Asociația MLNR (reclamantă) cere Masoneriei Universale – MLNR (pârâtă) să nu mai folosească denumirea „Marea Lojă Națională din România”.

Anterior, în primul ciclu procesual, judecătorii au dat dreptate, în parte, reformiștilor, reținând că au voie să folosească denumirea, deoarece nici ei nici partea adversă n-o folosesc în scopuri comerciale:

• „Împrejurarea că apelanta-reclamantă (n.r. – Asociația MLNR) este nemulțumită de soluţia primei instanţe nu permite câtuşi de puţin a considera că alegația sa – recte prima instanţă a ignorat cu desăvârșire însuși scopul esențial al formulării acţiunii judiciare, şi anume acela de a stopa încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuala pe care le deţine asupra mărcii şi a denumirii protejate – ar avea vreun fundament juridic.
• Realitatea factual-juridică este că prima instanţă a analizat obiectul pricinii în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, conform art. 22 alin. (1) C.proc.civ., şi a reţinut că nu s-a dovedit că pârâții (n.r. – Masoneria Universală – MLNR) ar folosi semnul înregistrat ca marcă în desfășurarea vreunei activități comerciale şi în legătură cu produsele și serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ci doar în scopul de a-și promova idealurile și apartenența la curentul masonic (scop civil, nu comercial).
• Din analiza logico-juridică a prevederilor art. 2 din Legea nr. 84/1998 se poate deduce că marca reprezintă un semn care este apt să distingă produse sau servicii în funcţie de originea lor comercială şi care poate fi reprezentat clar şi precis.
• Mai mult decât atât, Instanța supremă, în jurisprudenţa sa (…), a reţinut că marca permite consumatorului să identifice un produs dintre cele aflate pe piață şi să facă alegerea de a-l achiziţiona în raport de această identificare, consumatorul fiind interesat de numele producătorului, ori al celui care a pus în comerţ produsul ce corespunde nevoilor sale, asociind mereu marca cu respectivul produs, sens în care marca trebuie privită ca indicaţie de proveniență, ea fiind legată inerent, în mintea consumatorului, de identificarea unui anumit comerciant. (…)
• Or, nu există absolut niciun element probator din care să rezulte că pârâţii au folosit semnul înregistrat ca marcă în vreo activitate comercială. Această cerință comportă două aspecte, respectiv activitatea pârâtului trebuie să aibă un caracter comercial (adică trebuie să nu fie o utilizare privată) și este necesar ca activitatea comercială să fie a pârâtului, nu a altcuiva. (…)
• Concluzionând, în mod legal şi temeinic a respins prima instanţă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar toate aceste constatări reprezintă tot atâtea motive pentru care susţinerile apelantei-reclamante nu au caracter fondat”, au reținut judecătorii în Hotărârea nr. 174/2024.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro