MENIU CAUTĂ

O româncă „vândută” de regimul Ceaușescu cu 10.000 de dolari în Venezuela preferă să rămână în cea mai periculoasă țară din lume decât să revină în România! Povestea fabuloasă a profesoarei de violoncel din Caracas, născută în București

Daniel Conţescu Mihai Toma
  • La aproape 10.000 de km distanță de România, într-o țară măcinată de o criză dramatică, trăiește o compatrioată de-a noastră cu o poveste de viață uluitoare.
  • Are 73 de ani, e profesoară de violoncel în Caracas, capitala Venezuelei, unde locuiește de 46 de ani.
  • A fost „cumpărată” de la Ceaușescu pe 10.000 de dolari, a scăpat din România comunistă și-a ajuns într-un loc unde, pe atunci, „curgea lapte și miere”.
  • Elisabeta Margareta Grosz a vorbit în excusivitate pentru cititorii Libertatea despre viața ei în America de Sud, dar și despre cum se vede România de acolo, de departe.

Diaspora cea îndepărtată: 32 de români au votat la alegeri în Venezuela

Imediat după alegerile cu scandal de pe 26 mai, Libertatea a strâns mărturii de la secțiile de votare din străinătate, acolo unde românii au avut dificultăți în a-și exercita dreptul de a pune ștampila. Așa am ajuns la românul Bogdan Dovleac, care a mers 15 ore, din Uganda în Kenya, pentru a vota.

Ne-au atras atenția și cele 32 de persoane care au votat la Caracas (Venezuela), în una dintre cele mai măcinate țări de pe glob, aflată în plin război civil și confruntată cu o acută criză alimentară. De la o analiză axată pe alegeri, atenția ne-a fost captată de o poveste de viață cum doar filmele documentare mai prezintă.

Prin intermediul Ambasadei de la Caracas, am luat legătura cu doamna Elisabeta Margareta Grosz, care activează din 1984 la Orchestra Simfonică și lucrează ca profesoară de violoncel la o școală privată din Caracas, singura de profil din Venezuela.

Elisabeta, pe vremea când era o studentă elegantă

La peste 9.400 de kilometri de România, femeia născută în București a mers la vot, pe 26 mai. Primul element spectaculos este că trăiește pe picior mare în cea mai săracă țară din nordul Americii de Sud.

Dar înfruntă realitatea: ”Ce vedeți la TV nu este o exagerare. Chiar este foamete aici, nu sunt medicamente și majoritatea populației duce o viață în mizerie”.

Românca de 73 de ani face parte din pătura privilegiată. Predă unor copii proveniți din familii bogate. Însă, se teme în fiecare zi. Frica a devenit, practic, o rutină. Nu iese pe stradă fără mașină și nu poartă bijuterii, pentru a nu atrage atenția hoților. Cu toate astea, nu revine în România decât pentru „Festivalul George Enescu”, programat anul acesta la finalul lunii august.

Bărbatul ei a fugit din țară fără să-i spună

Elisabeta a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, promoția 1969. „Sunt muzicantă, nu muziciană”, se prezintă doamna cu vocea unei femei de 30 de ani. La doi ani mai târziu după terminarea facultății, măritată fiind cu inginerul Lungu, s-a trezit femeie singură într-o Românie roșie.

”Soțul meu a plecat la un congres de informatică în Helsinki. Și-a prelungit șezutul în Finlanda, cum îmi place mie să spun. De acolo, a fugit în Suedia, unde avea un prieten căsătorit cu o suedeză. A cerut azi politic pentru șase luni, după care s-a dus direct în Venezuela. La Caracas, avea doi unchi, frații mamei, familia Pria”.

Între timp, Elisabeta a divorțat de inginerul Lungu, absolvent de Politehnică și fost angajat la Institutul de Cercetări din Pipera. Bărbatul s-a stabilit în Arad, dar, deși sunt separați de două decenii, își sună periodic fosta nevastă, cu care menține relații civilizate.

„Soțul m-a cumpărat de la Ceaușescu cu 10.000$”

Româna Elisabetei este fără greșeală. Accentul hispanic nu s-a prins de doamna cu violoncelul. Relatările despre fuga din România îmi sudează urechea de receptorul telefonului fix din redacție.

”Eram căsătorită de un an cu el, dar m-a lăsat mască prin decizia de a nu se mai întoarce în țară. Nu m-a anunțat că vrea să fugă și nimeni nu m-a crezut că nu știam nimic. Plecase cu geamantanul plin cu lucruri pentru o săptămână, cu diurna, cu pașaportul și cu biletul de avion dus-întors”, rememorează Elisabeta.

Ce a urmat pare de neconceput pentru zilele noastre. Plecarea Elisabetei în Venezuela, pentru reîntregirea familiei, s-a făcut în urma unui târg ca la piață. Femeia a fost vândută ”la bucată” de regimul Ceaușescu, ca la târgul de sclavi.

”Au venit cei de la Cadre, de la institutul care l-a trimis în delegație pe soțul meu, și m-au luat la întrebări. Mai apoi, după negocieri, s-a stabilit că voi fi lăsată să plec în schimbul unei sume modice (râde). Soțul m-a cumpărat de la Ceaușescu cu 10.000$. Cum vindea evrei, cu 5.000-10.000$ bucata, tot așa, Ceaușescu vindea români! Banii pe mine s-au plătit la o bancă din Viena, Austria. Ca să adune suma asta, soțul s-a împrumutat în trei locuri: de la unchi, de la un grec și de la patronul fabricii unde lucra”.

Venezuela nu știa de violoncel!

În 1973, Elisabeta și-a văzut visul cu ochii: a scăpat de cizma comunismului și a nimerit în raiul sud-american. Aterizase într-o țară care depășea România ca nivel de trai.

”Curgea lapte și miere. Nu exagerez cu nimic. La început, am predat lecții de pian, deși soțul câștiga bine și puteam sta acasă. Nu era nevoie să muncesc. Dar nu puteam sta degeaba. De ce pian? Aici nu se auzise de violoncel, iar pianul era al doilea instrument pe care-l studiasem la Conservator! Așa că am predat instrumentul secundar”.

Copilul a vorbit întâi românește

În 1975, i s-a născut singurul copil, Alexandru Sorin, care până la grădiniță a vorbit doar românește. Spaniola a buchisit-o începând de la 5 ani.

„Alexandru știe bine românește, chiar dacă o vorbește cu accent. Știe expresii precum «Sunt speriat de bombe», ca să vă dați seama de nivelul lui. A fost de câteva ori în România”. Cu copilul măricel, Elisabeta a urcat treptele carierei: „În 1984, am dat audiție la Orchestră, am luat-o și de atunci sunt aici”.

„Lumea nu are ce să mănânce”

La Caracas este mai rău decât în Ferentari. Insecuritatea este la cote înfricoșătoare, din pricina sărăciei, iar inflația se calculează în milioane.

„Cum spuneam, nu era nici o problemă în Venezuela când am aterizat aici. Era o prosperitate de neînchipuit. Până a venit Chavez la puteren. Am fugit de comunismul din România și uite ce trăiesc acum. Așa e roata vieții. Acum, e buleală aici! E rău! Lumea nu are ce să mănânce. E adevărat ce vedeți la televizor. Nu ies din casă fără mașină. Nici până la colț nu mă duc pe jos, de teamă! Am un Mitsubishi. Nu port bijuterii, nici măcar ceasul la mână nu mi-l pun. Nu vorbesc la telefon când sunt la semafor, deși aici nu este interzis, iar toate mașinile au geamuri fumurii. Oricând îți poate ciocăni cineva în geam, ca să-ți fure telefonul sau altceva. Când merg la supermarket, sunt paznici care păzesc mașinile. Plătesc cu cardul la magazin, nu merg cu bani cash”.

Salariu de nici 7 dolari

Elisabeta se învârte în cercuri înalte. Se poate spune că trăiește pe picior mare, comparativ cu venezueleanul de rând:

„La vârsta mea, încă activez la Orchestră și predau la o școală privată, unică în Caracas. Există o pătură socială care își permite să-și dea copiii la meditații la violoncel. Copiii sunt aduși cu mașini și cu bodyguarzi. Eu câștig bine, dar alții câștigă mizerabil. Ca să vă faceți o idee, un dolar american înseamnă aici 5.800 de bolivari, iar salariul minim este de 40.000 de bolivari. Faceți calculul! Suntem total în ruină! Nu se găsește pâine mereu.

Venezuela producea 3 milioane de butoaie, adică barili, de petrol pe zi. Acum produce doar 700.000 de butoaie pe zi. A doua mare rafinărie a lumii, cea de la Cardon, este pusă pe butuci. Chiar acum am venit de la benzinărie. Nu mai avem benzină. Americanii au impus embargo și nu vor să ne mai dea aditivii care se pun în benzină.

Ce se mănâncă aici? Vin camioane cu verdețuri și cu fructe. Aici, legumele sunt pe toată durata anului. Oamenii mănâncă orez, paste, lumea trăiește rău, caută să se descurce”.

Clima, principalul motiv pentru care nu pleacă din America de Sud

Cu tot răul din lume adunat în Venezuela, Elisabeta nu negociază cu nimeni revenirea în țara natală.

„Am două motive: primul este clima, care este extraordinară aici. Acum sunt 26 de grade Celsius. Așa este tot timpul anului. Al doilea este faptul că nu-mi mai place lumea din România! Recunosc asta! Plus că am familia aici. Fiul meu este stabilit în Venezuela, are familia lui. Dacă aș reveni în România, unde nu mă mai trage nimic, după ce mama a murit în 2009, nu mi-aș mai cumpăra mașină, la ce trafic este acolo. La Caracas, bulevardele sunt mari, nu se compară cu ce este în București. Aici este foamete, dar nu, nu plec!”.

Așteptată cu cafea și prăjituri la vot

Dintre cei 150 de români care s-au stabilit în Venezuela, conform cifrelor oficiale, la alegerile parlamentare de pe 26 mai, la Caracas au votat 32 de români.

La ambasadă, a sosit, într-un suflu, și Elisabeta Margareta Grosz. Profesoara de violoncel a fost mulțumită de organizarea alegerilor. Chiar încântată.

„N-am stat la rând. Ar fi fost culmea! Cabina de vot era într-o cameră a ambasadei. Cei de dinainte erau extrem de antipatici. Așa era atitudinea lor față de toți cei care treceau pe aici. Tare dezagreabili. Fiul meu s-au dus să-și reînnoiască pașaportul românesc, iar ei s-au purtat îngrozitor. Erau alți oameni care aveau nevoie de câte o procură… Și tot așa se purtau. Aveai nevoie să comunici cu ei, dar nu răspundeau la telefoane, te duceau cu vorba. M-am intersectat cu familia Ghițulescu la alegerile din 2014 și la cele în 2016. Au plecat pe 15 februarie 2019, după ce au stat 6 ani aici, în loc de 4. Actuala doamnă, Claudia Tușa (n.r. – însărcinat cu afaceri ad interim), se poartă foarte frumos cu oamenii. La vot, am fost așteptați cu cafea și cu prăjituri”.

Secția de vot de la Caracas, la alegerile de pe 26 mai

România îl recunoaște pe Guaidó

Criza din Venezuela afectează nu doar liniștea mondială, dar și viața celor 150 de români stabiliți la Caracas și în împrejurimile capitalei. Eliberată din comunismul feroce impus de Nicolae Ceaușescu, Elisabeta Margareta Grosz, 73 de ani, este prinsă acum în menghina făurită de Hugo Chávez (președintele Venezuelei din 2 februarie 1999 până când a murit, pe 5 martie 2013) și perpetuată de actualul șef de stat, Nicolás Maduro, ales la cârma țării în același an.

România s-a alăturat multor state, printre care și SUA, și l-a recunoscut pe principalul opozant al regimului Maduro, Juan Guaidó. Din al cincilea producător de petrol pe plan mondial, Venezuela se zbate într-o sărăcie lucie. Salariile sunt mizerabile, iar populația nu găsește prea ușor nici hârtie igienică.

Dictatorul a vândut evrei, etnici germani și orfani

După al Doilea Război Mondial, germanii din România comunistă, al căror număr era de jumătate de milion de oameni, au fost considerați trădători. Din această cauză, cei mai mulți dintre ei își doreau să părăsească țara.

La sfârșitul anilor ’70, Ceaușescu a încheiat cu Germania Federală un acord, parafând un târg ce a fost ținut secret mult timp. În urma înțelegerii dintre cele două părți, pentru fiecare cetățean german trimis în RFG, România primea de la guvernul federal câte 8.000 de mărci germane. Conform datelor oficiale, aproape 200.000 de etnici germani au părăsit România în acest fel.

Nicolae Ceaușescu a condus România în perioada 1967-1989

Și persoanele de origine evreiască au fost de vânzare. Doar între anii 1970 și 1975 comuniștii au obținut aproape 55 de milioane de dolari din operațiunea „evrei de vânzare”. Fiecare om avea prețul său. Cei mai scumpi erau absolvenții de studii superioare, în jur de 8.000 de dolari. 250.000 de evrei ar fi vânduţi de statul român.

Vânzarea evreilor români a fost făcută prin intermediul Direcţiei Generale de Informaţii Extrene (DGIE) şi al agenţiilor care i-au succedat. Aceştia au tratat nişte fiinţe ca pe o marfă, s-au târguit pentru preţ, au negociat la sânge pentru a aduce în ţară valută forte, produse agricole, dar şi alte diverse avantaje.

În primăvara anului 2014 a fost declasificată de SIE şi de CNSAS aşa-numita arhivă ”Dunărea”, care include 26 de volume ale unităţilor OVS (Operaţiuni Valutare Speciale) şi AVS (Aport Valutar Special), care s-au ocupat cu vânzarea cetăţenilor români aproape 30 de ani.

Dintr-o cercetare derulată de o tânără istorică de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Luciana Jinga, reiese că Nicolae Ceaușescu a vândut efectiv orfani din România unor familii din Occident, în special în Franța. Un copil costa 3.000 – 3.500 de dolari, iar la această sumă se adăuga șpaga pe care părinții adoptivi trebuiau s-o plătească mahărilor comuniști pentru a rezolva problema adopției internaționale, după cum a spus Luciana Jinga în cadrul unei școli de vară organizate la Sinaia de IICCMER pe tema exilului românesc.

Așa arată o țară debusolată

  • Criza economică şi umanitară din Venezuela este una dintre cele mai dramatice din istoria modernă.
  • Mai bine de jumătate din populaţia ţării nu are venituri suficiente pentru a-şi acoperi nevoile alimentare de bază.
  • Ţara este bogată în resurse naturale, dar sancţiunile internaţionale ţin economia la pământ, după ce regimul Maduro s-a făcut responsabil de grave încălcări ale drepturilor omului.
  • Foametea din Venezuela a făcut ca un ou să coste de 200.000 de ori mai mult decât un litru de benzină.
  • Comunitatea internaţională nu renunţă la sancţiuni, iar acum autorităţile de la Caracas fac un efort de a atrage atenţia popoarelor lumii asupra crizei din ţară.
  • Autorităţile venezuelene nu recunosc însă că această criză a fost declanşată chiar de către ele.

Imaginea foamei a fost surprinsă de jurnaliştii Reuters, la începutul lunii martie. Un paznic de 36 de ani caută în saci de gunoaie mâncare, în ziua liberă de la muncă.

Rapoartele internaţionale arată că 75% din populaţia Venezuelei a slăbit, în medie, 8 kilograme de la debutul crizei. Potrivit standardelor mondiale, peste 90% din populaţie trăieşte în sărăcie.

Inflaţia a atins în 2018 nivelul de 1 milion de procente, iar acum se află undeva la 1,3 milioane la sută. Guvernul creşte „din pix” salariile, fără niciun rezultat. Sărăcia a dus şi la exacerbarea violenţelor: Venezuela este pe locul trei mondial la numărul de omucideri la suta de mii de locuitori.

Documentul transmis de Ambasada Venezuelei estimează că în jur de 40.000 de oameni şi-au pierdut viaţa ca urmare directă a sancţiunilor internaţionale, însă cifra nu poate fi confirmată independent.

Venezuela depinde de petrolul pe care îl are din abundenţă, dar pe care acum nu îl mai poate vinde. Este probabil cea mai dură sancţiune a SUA. Ea a făcut autorităţile de la Caracas să acuze că Washingtonul vrea prăbuşirea ţării.

Se estimează că 95% din veniturile ţării provin tradiţional din petrol, al cărui export este blocat.

Conturile Venezuelei din străinătate au fost blocate, astfel încât Guvernul nu poate plăti datoriile, nu poate contracta noi credite şi nu le poate refinanţa pe cele în derulare.

Venezuela estimează că pierderile totale din cauza acestor măsuri coercitive ajung la 30 miliarde de dolari.

  • 2,5 milioane de bolnavi nu au acces la reactivi de sânge
  • 2,6 milioane de copii nu au acces la vaccinuri
  • Aproape 6.000 de persoane cu deficienţe de imunitate nu au acces la imunoglobulina care îi ţine în viaţă
  • Peste 800.000 de bolnavi nu au putut fi trataţi cu antibiotice spitalicești, anestezice și medicamente antituberculoză
  • 180.000 de operaţii au fost afectate

Nota de plată a „gratuităţilor”

Este recunoscut faptul că regimul lui Hugo Chavez, care l-a precedat pe Nicolas Maduro, a reuşit să reducă sărăcia, să crească sănătatea populaţiei şi să combată analfabetismul. A făcut acest lucru în anii 2000, ca urmare a exploziei preţului petrolului. Au fost înfiinţate zeci de instituţii publice care ofereau servicii gratuite populaţiei. Realitatea este că au beneficiat în special apropiaţilor lui Chavez, care s-au ocupat să-l ţină la putere.

Apoi a venit nota de plată. Scăderea preţului barilului de petrol, criza economică mondială, corupţia de la Caracas şi incapacitatea regimului de a controla cheltuielile a făcut ca sistemul să se prăbuşească.

Maduro a venit la putere în 2013, moştenind problemele ascunse din regimul Chavez. A ignorat toate semnele dezastrului.

Juan Guaido, liderul autoproclamat al Venezuelei, susținut de mai multe puteri, a declarat că a început „faza finală” a planului de înlăturare de la putere pe președintele Nicolas Maduro. Mii de oameni au ieșit în stradă după ce Guaido a anunțat că Armata nu mai este de partea lui Maduro. În Caracas, în apropierea bazei aeriene La Carlota, au avut loc confruntări violente între trupele care îl sprijină pe Maduro și susținătorii lui Guaido.

32 de persoane au fost rănite de gloanțele de cauciuc o persoană a fost rănită cu o armă de foc și transferată la un alt spital 16 au suferit diferite traume trei persoane au ajuns cu probleme respiratorii de la gazele împrăștiate de forțele militare care îl susțin pe Nicolas Maduro.

Președintele venezuelean Nicolas Maduro a afirmat că protestele conduse de liderii opoziției au echivalat cu o lovitură de stat, despre care a spus că ”a eșuat”. În acest timp, liderul opoziției îi îndeamnă pe protestatatari să iasă și azi pe stradă.