România, invadată de vulpi, urși, lupi, șacali, ciori și vidre. „Tu crezi că dacă i-ai dat de mâncare, gata, e om ca tine. Nu e, e fiară și te omoară”

A cui e vina? – răspunsul celor care apără echilibrul dintre Natură și Român

„De ce vine cioara în Cișmigiul din București sau distruge recoltele în țară? Ciorile trăiesc în apropierea omului, la fel cum o fac și șobolanii. Și atâta timp cât noi n-o să reușim să gestionăm problema deșeurilor, vom avea într-adevăr destul de multe incidente. Așa cum avem și cu urșii, lupii.

De ce coboară ursul în Sinaia? Pentru că nu are mâncare, pentru că am distrus echilibrul habitatului acestuia. 

Sunt șacali la șes sau la deal. Prezența șacalului arată diferența dintre ce percepem noi cu adevărat și realitate. Șacalii nu-s periculoși pentru om decât în condiții particulare. Dar ne sperie urletul lor. Bun, dar ne-am gândit oare că am lăsat terenurile agricole goale și-n felul acesta se apropie de noi tot mai mult? 

Ne plângem de urși, șacali, ciori. Toate aceste animale sălbatice se hrănesc, în multe cazuri, cu reziduurile noastre. Simbolic, împărțim mâncarea cu ele. Nu doar că favorizăm apropierea animalului sălbatic de noi, dar îi invităm să ne ia urma, să trăiască ca noi”. 

Le e bine, se înmulțesc și nu au unde găsi hrană mai bună decât în preajma noastră, a omului. Nu e normal să accepte o invitație ca aceasta la un trai mai bun?” declară Cristian Remus Papp (doctor în biologie, coordonatorul Departamentului Specii sălbatice și arii protejate, WWF România). 

Suceava e a Vidrelor

Asociația Fly Fishing Rarău a anunțat alarmată cum vidra se înmulțește și se ospătează temeinic cu lipan și păstrăv pe sectoare de râu din bazinul superior al râurilor Moldova și Suceava, dar și în Lacul Iezer Sadova. Pescarii din zonă „atacă” vidra fără milă: „Vidra e protejată de UE. Înțelegem, ea curăță apele. Dar noi am ajuns să prindem doar capete de păstrăv, că vidra face regula. Atacă păstrăvul. UE și oengiștii ne dictează ce să facem în casele noastre. De ce?”

Harghita e a Urșilor. Și românul e un biet copil 

Hadnagy Lehel e din Valea Ghimeșului, teritoriu înspre Harghita. Face gordune, dar e inginer silvic de felul lui. „Când tu arunci juma de porc lângă casă, de ce n-ar veni ursul la tine-n casă? Dacă tu îl aduci pe urs în casă și-l ospătezi, nu crezi că vrea mai mult de la tine? Adică, să mai vină, de exemplu? Nu e de joacă. Acum mai e mania să te și filmezi cu ursul. Păi, nu e nebunie asta? Tu crezi că dacă i-ai dat de mâncare, gata e om ca tine. Nu e, e fiară și te omoară. Aha, după toate astea, uite ce faci: urli de durere, urli că uite ce mi-a făcut ursul. Păi, nu ești tu un copil că gândești cum gândești și ursul rămâne urs și-ți dă o labă de nu te vezi?”

Oltul e al Șacalilor

„Șacalul este un străin, un nemernic. Mi-a mușcat două oi, am pornit în prinderea lui cu niște săteni. Crezi că se poate? Nu! Că e protejat! Ajungem să ne mănânce în casa noastră și să nu putem face nimic. Ce țară e asta? Spuneți-ne ce țară e asta? E țara mea ca român, sau a șacalului? Și oengiștii zic că noi suntem de vină. Dar a cui e țara asta? Stăm cu mâinile cruciș și ne uităm ca la Ursul Panda. Ca la Inorogi. Ca la rinoceri. N-avem voie să vânăm, n-avem voie să punem otravă. Ori asta e casa noastră România. N-avem dreptul să ridicăm botul, n-avem voie să vânăm, nu ne mai apără nimeni. Parcă era mai bine cu lupul, ne descurcam cu lupul.” – spune un moșnean din Baldovinești-Olt.

Despre șacal și lup

Moșneanul nostru din Baldovinești spune că de lup nu-i e frică ca de nenorocitul de șacal. N-a văzut lup pe aici decât în poveștile tatălui.

„Lupul nu mai e luat în considerare ca altădată. A pierdut terenul. Lumea e înspăimântată de șacal pentru că știe prea puține despre Șacal, e perceput ca noutate, ca un străin al locurilor și, de aceea, românul a scornit multe mituri care circulă despre el. Poveștile pornesc mereu de la urletul lui. Ori, urletele pe care le percepem noi nu sunt de la atâția indivizi precum am crede noi. Urlă ca să înspăimânte, dar să se și apere. Uite, sunt aici, nu te apropia!” – declară Cristian Remus Papp (WWF România)

Vă puteți imagina o lume fără urși, lupi, vulpi?

Cristian Remus Papp (WWF România): Unul din reproșuri e de ce iau apărarea șacalului, ursului și nu iau apărarea românului. Doar că e o percepție greșită. Noi de fiecare dată am încercat să venim cu soluții care sunt în beneficiul omului, dar și în beneficiul animalului. Omul e șeful junglei, da? El atunci trebuie să aibă grijă de jungla lui. Ursul, șacalul, vulpea vin unde le e bine. Se înmulțesc pentru că le e bine. 

Dacă vorbim despre urs, uite la Băile Tușnad, avem un model de bune practici. Un altfel de management scade numărul de conflicte încă din 2023 încoace. Acolo n-au mai fost pagube înregistrate, inclusiv numărul apelurilor la 112 a scăzut drastic și asta în condițiile în care localitatea este așezată exact în mijloculul unui coridor ecologic. Zilnic sunt urși care tranzitează și cu toate astea prin măsurile care s-au luat, inclusiv printr-o bună gestionare a deșeurilor, prin îmbunătățirea eficienței echipei de intervenție, prin monitorizarea anumitor exemplare problematice, prin instalarea de garduri electrice, printr-o mult mai bună conștientizare în rândul comunității locale, s-a reușit această performanță până la urmă care este notabilă de-a dreptul pentru Europa și nu numai. Noi sigur suntem și de partea animalelor, dar ne interesează în primul rând de comunitățile locale și să aducem soluții care să funcționeze. 

Noi nu ne-am opus vânătorii, însă considerăm că doar vânătoarea nu poate să rezolve problema. Există în aceste cereri de vânătoare un bun simț și o etică? O fi haos când urlă un șacal, când vine ursul. Dar nu credeți că dreptul la vânătoare, dat oricui, ar crea un haos mai mare? Nu-i adevărat că nu ne lasă Uniunea Europeană, nu ne mai lasă ONG-urile să fim ca altădată, stăpâni pe destinele noastre. 

UE sau noi ongiștii credem că e nevoie de protejarea omului și a proprietății lui. Dar suntem totuși în 2026. Ne-am sălbăticit oare într-atât? Să nu uităm că trăim în Natură, că depindem de ceea ce oferă Natura. Vă puteți imagina, o lume fără urși, lupi, vulpi? Numărul ierbivorelor ar crește destul de mult, așa cum s-a întâmplat în țările din Vest care și-au pierdut carnivorele. Sigur, tot timpul există și această opțiune să exterminăm tot, să rămânem doar noi pe planetă, însă a fi om înseamnă ceva mai mult.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.